Un copil independent = o mamă leneșă?

Un copil independent = o mamă leneșă?

„Maamaaa, vreau apă!” Care e primul tău impuls? Depinde de vârsta copilului, așa-i? Dacă are câțiva ani, sari să îi dai. E mic și, oricum, ai alergat toată ziua după el ca să îl hidratezi. În plus, ar putea să dea pe el dacă își ia singur. Mai târziu însă, așteptarea ta e să își ia fără să ceară altora. În adolescență, deja te enervează că stă pe canapea și te cheamă ca să-i aduci un pahar cu apă. Răspunsul tău va fi, cel mai probabil, „du-te și ia-ți!”. Al lui va fi un mormăit îmbufnat.

Acum îmi amintesc expresia „nu-i mai căuta atâta în coarne”, la care dădeam ochii peste cap. După ce am fost în negare câțiva ani, a venit momentul în care am i-am înțeles semnificația. Un copil căruia nu i se dă ocazia să își rezolve singur niște nevoi, va căuta mereu soluția mai comodă: să ceară. Dacă obține fără efort, de ce să se mai agite…

Un copil independent = o mamă leneșă?

Am primit cartea asta, Copilul independent sau cum să fii o mamă „leneșă” și mi-a luat câteva luni bune să o „rumeg”. E greu să ți se spună în față ce greșeli faci (noroc că doar în scris și nu adresate direct :D). E frustrant să te regăsești printre exemplele de ineficiență, din text. Dar autoarea nu e genul care să „arunce cu pietre”. Sunt pasaje în care și ea recunoaște că nu-i e ușor. E o carte scrisă de o rusoaică, deci nu vă așteptați la chestii siropoase. Anna Bîkova spune lucrurilor pe nume, dar o face într-un mod constructiv și cu umor.

În text sunt prezentate o grămadă de situații cu care ne confruntăm zi de zi în relația cu cei mici și sugestii despre cum să le abordăm, responsabilizându-i. Ideile sunt adaptate la diferite grupe de vârstă și sunt chiar rezonabile. Anna nu e leneșă în adevăratul sens al cuvântului. E vorba de metode sănătoase și naturale de a-l lăsa pe copil să se descurce și singur.

De fapt, mama leneșă are grijă de copii, nu este indiferentă.

Totul ține de mentalitate

Singura și cea mai importantă misiune a părinților e aceea de a-l învăța pe copil să fie independent. Asta înseamnă:

  • să gândești independent
  • să iei singur decizii 
  • să-ți satisfaci singur nevoile
  • să planifici și să acționezi independent
  • să-ți evaluezi singur acțiunile

Ei, eu sincer dacă mă uit în jurul meu, văd puțini oameni a căror personalitate îndeplinește toate condițiile de mai sus. Și nu mă refer doar la copii sau tineri.

Posibilitatea de a crește un copil independent apare doar după ce părinții lui devin independenți. 

Auuuu, asta a durut! 😀

Sfaturi la îndemâna oricărei mame care vrea să se relaxeze un pic 🙂

Am extras din carte rândurile care mi-au rămas agățate în creier, dar sunt mult mai multe pasaje „cu miez”:

  1. Formula e simplă: mai întâi veți face ceva împreună cu copilul, după aceea, o să facă singur asta. Iar dvs, având încredere în el, îl încurajați și îl ajutați la nevoie.

Dau o sarcină copiilor: acum Sașka adună jucăriile, după care Arseni pune aspiratorul.

Sursă foto Twenty20

2. Nu vă mai gândiți dacă e timpul sau nu. Dacă o să poată sau nu. Lăsați-l pe copil să încerce. Dacă poate sau nu, chiar el va decide asta. Numai că neapărat trebuie să fiți alături, pentru a-i veghea siguranța.

Este de dorit ca un copil să primească experiența independenței când se află pe valul sentimentului Vai, ce interesant ar fi să încerc!”

3. Este important să învățați copilul să nu întârzie, să urmărească singur timpul chiar în școala primară când încă mai există respect față de învățătură și dorința de a fi un elev conștiincios. Dacă cel mic este deja în clasa a treia și mama îi cotrobăie seara prin ghiozdan, verificând, acesta este deja un control sufocant.

4. Dezvoltarea independenței presupune sarcina continuă de a căuta o motivație potrivită pentru copil.

5. Copilul va începe să se joace singur doar atunci când adulții din jur vor fi pregătiți să-l lase.

6. Orice activitate va fi atractivă pentru un copil dacă poate fi transformată în joc.

7. Dacă sarcina pare abstractă și imposibil de îndeplinit, trebuie spartă în sarcini mai mici, simple, concrete. Când se dă o sarcină, e important ca toată lumea să înțeleagă care trebuie să fie rezultatul.

„Nu pot” este un motiv de a sparge o problemă complexă în unele mai simple

8. Data viitoare când un „Nu ai voie” dur e gata să vă țâșnească de pe limbă, gândiți-vă puțin, răspundeți singură la întrebarea: „De ce nu ai voie?”

9, Una e să încurajezi, să ajuți, și alta e să faci presiune, să înfrângi voința cuiva.

10. Există Eu și există Copilul. Și e important să facem astfel încât amândurora să ne fie bine.

Copilul nu vine în niciun caz în lumea aceasta pentru a ne justifica așteptările și a trăi după planul nostru. Are sarcini proprii în viață.

Foto Pexels

În loc de concluzie, poate cea mai importantă secvență, cheia întregului concept:

Mama leneșă nu este un program de educație, ci o filozofie de viață. (…) Pentru fericirea copiilor, găsiți-vă propria rețetă de fericire, nu e nevoie de sacrificiu și de oboseală cronică. Nu uitați să aveți grijă de dvs. 

Copiii nu devin independenți înainte ca mama să renunțe la perfecționismul ei. (Anna Bîkova)

 

Foto antet Pexels

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii (10)

  • avatar image

    Eliza

    martie 28, 2018 Reply
    Rezonez total cu acest articol. Îndeamnă că și eu sunt o mamă „leneșă”, căci ai mei copii se descurcă bine cu independența.
    • avatar image

      Mămica Activă

      martie 29, 2018 Reply
      E minunat!
  • avatar image

    Laura Carciun

    martie 28, 2018 Reply
    Am auzit de aceasta carte, pare foarte utila s interesanta :) Pentru ca intr-adevar, dragostea mare pe care o simtim fata de copii, ne face uneori sa le furam din independenta...
    • avatar image

      Mămica Activă

      martie 29, 2018 Reply
      Da, sau mai degrabă ne furăm nouă din independență :)
  • avatar image

    Ramona Danaila

    martie 28, 2018 Reply
    Intr-adevar mare adevar spune cartea si articolul ! E o chestie de mentalitate cu care inca ne mai luptam la noi, dar in fond repercusiunile sunt asupra intregii familii. Multumim pentru rezumat!
    • avatar image

      Mămica Activă

      martie 29, 2018 Reply
      Asta sper, să mai "devictimizăm" mentalitatea mamelor :)
  • avatar image

    Alexa Stanescu

    martie 29, 2018 Reply
    Ohoo! Si eu de mult am descoperit ca e bine sa il las sa dea cu asipratorul sau sa curete praful. Si ce ii mai place. Daca vine protectia copilui in vizita ar fi scandal:) eu stau si el face treaba:)) pt ca vrea. Are 3 ani. Zic sa ma bucur acum!:) cat despre nu... tare greu renunt la el. Incerc pe cat posibil si eu ( dar nu iese mereu) sa zic Nu, dar sa incep fraza cu “Da, desigur”:))
  • avatar image

    Elena Munteanu

    martie 30, 2018 Reply
    Vai, mie tare greu mi-a fost să îmi opresc pornirile de a-l ‘ajuta’ pe copil fara ca el să aibă nevoie de asta... Dar am reușit! :) Da, am un copil independent! Îl ajut mereu cu mare drag, dar atunci când o cere.
  • avatar image

    Natalia

    aprilie 11, 2018 Reply
    Si maica-mea mi-a spus ca sunt lenesa, de aia las copiii sa faca chestii. :)) Dar adevarul e ca asa imi tratez si eu perfectionismul. PS: multumesc mult-mult ca m-ai inclus in lista ta de blogroll, esti a doua persoana in viata care ma include intr-o lista :)). Prima persoana e Raluca Loteanu, dar ea o face mai mult din prietenie, cred. :))
    • avatar image

      Mămica Activă

      aprilie 11, 2018 Reply
      Ha ha, cu drag!
error: Conținutul este protejat!