Tulburările de respiraţie în timpul somnului, la copii

Tulburările de respiraţie în timpul somnului, la copii

Când Lidia e răcită, în timpul somnului are câteva momente legate în care nu respiră, apoi trage aer brusc şi amplu. Instinctiv, la început îmi ţineam şi eu respiraţia şi aveam tendinţa să o ating ca să respire. Îmi pot imagina doar, ce e în sufletul unui părinte al cărui copil păţeşte asta în mod frecvent, chiar atunci când nu are infecţie respiratorie. Citind mai multe despre subiect, se pare că problemele nu se rezumă doar la asta.

În România, 1 din 10 copii riscă să dezvolte tulburări de respiraţie în timpul somnului

La noi în ţară, primul studiu în acest sens a fost realizat în ianuarie 2015, pe un eşantion de 1272 de copii, de către Asociaţia pentru Tulburări de Somn la Copii şi Adolescenţi (ATSCA), în colaborare cu Institutul de Cercetare Gfk România.

Somnul-la-copii

Forma cea mai severă a acestor tulburări este reprezentată de sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO), acesta fiind caracterizat de episoade recurente de obstrucţie parţială sau totală a căilor respiratorii superioare, cu afectarea oxigenării şi perturbarea arhitecturii somnului.

Copiii cu tulburări de respiraţie în timpul somnului prezintă, adesea, probleme de atenţie şi comportament similare celor observate în cazul copiilor cu ADHD

Fii-mea, teoretic, nu are probleme de acest gen dar, sinceră să fiu, citind simptomele de mai jos şi corelând cu stările ei zilnice, mă gândesc de două ori înainte să exclud posibilitatea unor tulburări în direcţia respectivă.

Printre simptomele sindromului de apnee în somn, în timpul nopţii, se numără somn agitat, coşmaruri, transpiraţii, enurezis, iar pe parcursul zilei, somnolenţa este un simptom important la adulţi, fiind, însă, mai rară la copii. Spre deosebire de adulţi, somnolenţa la copii poate să nu fie caracterizată prin oboseală, reprize de căscat, ci prin iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, sau chiar apariţia de deficite neurocognitive (memoria, învăţarea) sau comportamentale (agresivitate şi impulsivitate crescute).

Dacă părinţii observă că cei mici sunt hiperactivi sau nu se pot concentra acasă sau la şcoală, ar trebui sa ceară părerea unui medic. În cazul în care, în urma evaluării, nu sunt îndeplinite criteriile pentru diagnosticul ADHD, este recomandată monitorizarea atentă a somnului de către un specialist. Atunci când se constată prezenţa sforăitului, trebuie efectuată o evaluare polisomnografică nocturnă”, declară Jane Thompson, Early Childhood Education Specialist

Preşedintele ONG-ului este doamna doctor Mihaela Oros, medic şi om extraordinar, cu multă experienţă în pneumologie şi somnologie pediatrică, pe care am descoperit-o luându-i interviul de aici.

“Atunci când, la investigaţiile din timpul somnului, respectiv poligrafia cardiorespiratorie sau polisomnografia, observi opriri frecvente ale respiraţiei cu durata de peste 10-15 secunde, însoţite de scăderi ale oxigenului, mult sub valoarea normală, este momentul în care ştii că această afecţiune este reală şi, nu de puţine ori, chiar foarte severă”, declară doamna doctor Oros.

Vă încurajez să vă informaţi, sigur veţi afla lucruri interesante de pe site-ul ATSCA.

RĂSPUNDE

Comentarii (3)

error: Conținutul este protejat!