Timp pentru toate

Timp pentru toate

Categorie:Reflectez

Dacă aveţi impresia că o să citiţi un articol de genul „10 paşi pentru a avea timp pentru toate”, aflaţi din start că nu e aşa 🙂 Şi eu, ca mai toţi din categoria „aoleu, iar se face seară şi n-am terminat din jumătate din ce mi-am propus”, am muulte momente în care alerg ca un căţel în jurul cozii şi nu ştiu ce să fac mai întâi. În special dimineaţa când, deşi am rutina spălat-îmbrăcat-sculat copil (cu greu)-pus pe canapea la desene animate-pregătit pacheţel pentru grădiniţă-mâncat ceva pe fugă-servit iaurt copilului somnoros-îmbrăcat copil-ieşit pe uşă mereu mai târziu decât ar trebui, tot nu mă pot obişnui cu trezitul devreme. Şi atunci mă învârt bezmetică, de exemplu, la capitolul îmbrăcat. Pentru că, nu-i aşa, de ce să-mi pregătesc hainele cu o seară înainte, când nu ştiu ce dispoziţie o să am de dimineaţă? 🙂 Sunt recunoscătoare pentru că am un serviciu la care mi se permite să ajung cu 30 de minute mai târziu (evident că şi plec cu 30 de minute mai târziu, pentru a compensa).

time

Dar, pe de altă parte, ce înseamnă „toate”? Ca să nu o iau razna pentru că eu sunt aia veşnic nemulţumită (de mine, în special), regula după care supravieţuiesc (chiar dinainte să am copil) este să nu-mi setez obiective înalte în ceea ce priveşte finalizatul treburilor. Praful s-a aşezat pe mobilă? (în puţinele locuri în care se vede mobila de sub jucării, cărţi şi alte cele) Dacă nu e de un deget, poate aştepta până weekend-ul următor (da, recunosc, nimeni din familie nu are probleme cu astmul sau alergii la praf…atfel nu mi-aş permite luxul ăsta). Aspiratorul intră în funcţiune o dată pe săptămână (mai puţin în cazurile în care nisipul kinetic e răspândit prin toată casa pentru că Lidia a vrut să vadă cum e să intre cu picioarele în el….). La fel şi curăţarea băii sau altele de genul. O dată la 3 luni vine o doamnă la curăţenie. Asta înseamnă că fix 5 zile casa e bec… Apoi o luăm de la capăt 🙂

De la regula „supă zilnic” pentru copil nu mă abat decât în cazuri excepţionale dar fac de vreo 2 ori pe săptămână şi îi pun la congelator 2-3 porţii ca să aibă pe mai multe zile. Mâncare gătită în adevăratul sens al cuvântului, mai mult la sfârşit de săptămână (în rest, deseori fripturi la cuptor sau grătar, cu salate sau paste cu brânză, minuturi reci etc). Mai puţin în weekend-urile când se înghesuie diverse ieşiri în oraş (ateliere, piese de teatru, expoziţii, întălniri sau vizite). Momente în care verific din timp bugetul şi posibilităţile de a mânca în oraş în locuri unde probabilitatea de a face toxiinfecţii alimentare e redusă.

Mai nou, am abonament la sală, activitate de care încerc să mă ţin măcar o dată pe săptămână. Am observat că tonusul de după e extraordinar şi zen-ul meu se hrăneşte cu asta 🙂 În rest, timpul meu acasă înseamnă citit poveşti, organizat activităţi creative cu fata (pe cât posibil, de exemplu: colaje din reviste, joacă cu lego, inventat poveşti), multe clipe dedicate consolării copilului când are supărări de toate felurile (din varii motive), stat pe post de pernă când doarme după-amiaza în weekend (atunci când încerc să mai scriu sau să mai citesc ceva dar nu îmi iese mereu, cum a fost şi astăzi când s-a rezit plângând înainte să-mi termin postarea asta). Activităţile extra-serviciu sunt şi ele burduşite în scurtele intervale în care sunt de acord mama sau soţul să stea cu Lidia.

Demult nu am mai terminat o carte (dacă am început mai multe, se pune că am citit?), nu am mai văzut un film la calculator (ce să mai zic de film la cinema), rareori apuc să ies la un shopping scurt sau la un ceai cu prietenele. Timpul pentru mine, pentru spirit şi suflet, se numără în minute şi atunci mă străduiesc să-l simt din plin. Mereu simt nevoia de mai mult dar mă scutur repede şi îmi trece pe moment 🙂

Timpul pentru toate înseamnă, de fapt, un echilibru, o stare de calm, un timp jumătate organizat şi jumătate lejer-spontan-dus de val (mai puţin când copilul se îmbolnăveşte, atunci chiar nu mai e timp pentru altceva). Regulile prea stricte nu-şi mai au locul, dar nici libertatea absolută. Totul e relativ iar prioritizarea are sensul ei, atâta timp cât există şi un plan B 🙂

 

 

Sursă foto: http://dev.rehoboth.org.uk/wp-content/uploads/2012/11/time.jpg

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.