Sărbătorile când eram copil

Nu știu alții cum sunt, dar eu când îmi amintesc sărbătorile când eram copil, mă apucă nostalgia și dorul. Și mai ales dorința de a le retrăi.

Amintiri

Îmi aduc aminte cu plăcere ultimele 2 zile de pregătiri când mama robotea prin casă pentru a fi totul lună. Iar noi ne bucuram că intrăm în vacanță și avem media finală în carnet (gata! puteam uita de teme și lucrări de control pentru 2 săptamâni). Tata mergea la piață cu o listă lungă cât o zi de post. O da, musai țineam și noi câteva zile de post să mergem să ne spovedim și împărtășim. Chiar și tata ținea post. Dar lui ii plăcea mult mâncarea de fasole cu pepene murat, așa că mânca două zile fără să comenteze. Eu și sora mea eram tare cuminți în acea săptămână. Nu ieșeam din cuvântul mamei…doar doar reușim să îngrășăm porcul în ajun și ne aduce Moș Crăciun tot ce am cerut 🙂

În Ajun

Și ce atmosferă de liniște, pace și împăcare simțeam în Ajun. Cât îmi plăcea cum miros bananele verzi puse pe televizor să se mai coacă, cozonacii făcuți atunci, împodobirea bradului pe 24 Decembrie (niciodată nu l-am împodobit mai devreme), colindătorii care sunau la ușă deja de pe 23 Decembrie. Și noi mergeam la colindat pe la vecini, dar mai cu reținere așa, să nu râdă de noi în caz că ne încurcăm :).

Și zăpada era minunată! Câtă bucurie când ningea! Câte derdelușuri aveam în fața blocului! Stăteam afară ore întregi degerându-mi degetele de frig, dar nici prin cap nu-mi trecea să vin acasă…căci era așa frumos când era zăpadă!

Iar în Ajun, când se lăsa seara, număram orele până când trebuia să vină Moș Crăciun. Câtă emoție! Câtă bucurie în inimile noastre de copii, căci chiar credeam că vine Moșul de la Polul Nord cu daruri anume pentru noi. Și am crezut mult timp. Nu știam sigur când va veni, dar pândeam orice zgomot pe la uși, îmi pierdeam răbdarea asteptându-l. Iar când chiar apărea…mă pierdeam cu totul. Cam așa îmi amintesc eu sărbătorile când eram copil.

În prezent

Sărbătorile sunt și astăzi despre emoție și pregătiri, cadouri, bradul frumos împodobit, vacanță (și mult trafic). Dar mai puțin despre mâncăruri gustoase și grase (eu nu știu să gătesc caltaboș si nu cred că l-ar mânca cineva din familia noastră), despre colindători (care să nu aștepte doar bani) sau bucuria Nașterii Domnului. Totul e mult mai comercial acum, accentul este foarte mult pus pe cadouri.

Ștefan și Ciprian așteaptă și ei Crăciunul, dar sunt încă mici pentru a se bucura de liniștea și atmosfera de sărbătoare. Excepție face venirea lui Mos Crăciun pentru care numără zilele deja. Și ne anunță zilnic ce cadouri își doresc . Căci își schimbă preferințele zilnic. Bradul e împodobit de la începutul lunii. Ne-au ajutat și ei. Și încă rezistă asaltului lui Sweetie, care dă zilnic pe jos câteva globuri. Sperăm măcar să avem puțină zăpadă, care i-ar extazia de-a dreptul și pe mine m-ar bucura să îi scot din casă. O bătaie cu bulgări sau plimbări cu sania cred că i-ar face să se bucure mai mult de iarnă și sărbătorile lor când erau copii.

Pentru voi cum erau sărbătorile când erați copii? Cum se bucură astăzi copiii voștri de Sărbători?

Gabriela

Foto antet Pexels

Dacă vreți să recitiți articolele mele publicate cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun din anii anteriori, click mai jos:

Autor

Gabriela Olteanu

Profesionist HR, Young Blogger, Consilier despre Viață, Mamă de 2 băieți și Soție, Suflet Călător și Iubitor de Natură

See author's posts