Printre tătici, la locul de joacă

Printre tătici, la locul de joacă

Categorie:Am testat, Evenimente

Funny Land

Photo credit: Diana Damalan Photography

 

Postarea asta trebuia să fie despre ce am aflat la întâlnirea „Prima separare – bebe merge la grădiniţă” din seria La Ceai cu Mămici, organizată de Go Big Events.  Zic trebuia pentru că mai mult am stat cu Lidia la locul de joacă decât la eveniment 🙂 Funny Land e o cafenea tare frumuşică, având un spaţiu pentru joacă destul de generos, cu o grămadă de elemente care pot ţine ocupat un copil mic şi preşcolar cel puţin 2 ore neîntrerupte.

Singurul inconvenient, ca să-i spun aşa, a fost că locul pentru copii e la mansardă (etajul 1 e dedicat activităţilor pentru copii mai mărişori şi afterschool) iar întâlnirea cu mămicile era la bistro-ul de la parter. Aşa că a trebuit să urc şi să cobor de mai multe ori, iar la un moment dat am rămas sus cu Lidia, înconjurate de alţi copilaşi însoţiţi de tăticii lor. Fiică-mea fiind mai mărişoară, nu avea nevoie de supraveghere în fiecare secundă, aşa că am profitat de timpul avut la dispoziţie şi am observat cum se comportă bărbaţii cu micuţii. M-am bucurat să văd că majoritatea păreau să aibă destul de multe ore la activ petrecute cu copiii lor pentru că erau calmi, chiar şi când era necesar să schimbe scutecul plin de „treaba mare” 🙂 Erau atenţi la nevoile lor, mai ales taţii de fetiţe, şi ştiau să îi calmeze când era cazul. Îşi dădeau seama când e cazul de plâns din cauza unei lovituri sau plâns de oboseală/somn/plictiseală. Mai puţin avansaţi erau însă la a-i lăsa pe cei mici să experimenteze, să încerce şi să-şi dea seama singuri cum se pun cerculeţele de mai multe dimensiuni pe un băţ, de exemplu. Sau să-i lase să cadă pur şi simplu, pe echipamentele destul de moi din spaţiu. Foarte grijulii, se temeau probabil să nu le găsească nevestele copiii cu cucuie, când se întorceau de la întâlnire 🙂 Am auzit şi replici clasice gen „cere-ţi iertare”, spuse repetat, până ce copilul de cel mult 3,5 ani zicea că îi pare rău că l-a împins pe celălalt, deşi nu credea nici o secundă asta. Dar în general, taţii păreau să aibă o relaţie bazată pe încredere şi dragoste cu copiii lor, asta mi-a plăcut.

În ceea ce priveşte subiectul întâlnirii, ce am reuşit să aud şi să bag la cap legat de pregătirea copilul pentru mersul la grădiniţă sunt următoarele: dacă mama e relaxată şi se gândeşte că a luat decizia corectă, e mai uşor. De asemenea, dacă îi se explică micuţului că mami sau tati vor veni să-l ia atunci când se trezeşte, apăi atunci trebuie să vină, nu mai târziu, pentru că pierde încrederea în rutina creată şi nu mai înţelege nimic. Toate mamele de acolo, inclusiv reprezentantele celor 2 grădiniţe prezente la întâlnire (Acorns şi Castelul bucuriei), au confirmat că fără plâns în prima perioadă după separare, nu prea se poate. Dar că e o idee bună, dacă micuţii sunt ataşaţi mai mult de mame, să fie duşi la grădi de către taţi. Nu ştiu cât de fezabilă e treaba asta dar cine ştie, poate au dreptate. Cu condiţia ca tatăl să fie şi el pregătit pentru „procedură”, să nu se întoarcă acasă cu copiii, cum am auzit că există cazuri 🙂 S-a mai discutat despre a rămâne sau a nu rămâne câteva ore/zile cu copilul în grădiniţă până se adaptează şi părerile au tins înspre a nu sta acolo nimeni dintre cei care au grijă, în mod obişnuit, de copil fiindcă cei mici asociază omul cu locul şi deci s-a desprinde mai greu de persoana respectivă dacă timp de câteva zile aceasta ar râmâne cu ei.

Pe mine m-ar interesa totuşi cum se desfăşoară lucrurile din perspectiva angajaţilor grădiniţei şi ce pot face eu, ca mamă (şi, da, clientă a grădiniţei after all), pentru ca educatoarele să nu aibă reacţii negative în cazul copilului meu care poate plânge uneori chiar şi o oră întreagă dintr-un motiv aparent banal dar probabil profund în adâncul sufleţelului ei. Cum pot face pentru ca cei de acolo să nu aibă senzaţia că le zic eu cum e mai bine sau că trec peste experienţa lor şi le impun ceva. Eu îmi asum faptul că am un copil mai sensibil, ei cum vor gestiona asta însă? Cine le temperează pe educatoare atunci când ele însele îşi ies din fire? Eu, personal, nu m-as putea imagina calmă şi senină în mijlocul unui grup de toddlers…de fapt, cred că nu m-aş putea imagina deloc, aş lua-o la sănătoasa… 😀

Iată mai multe detalii despre ce s-a discutat concret acolo: http://go-big.ro/prima-separare-de-bebe-partea-a-doua-de-vorba-cu-cresa-gradinita-29-noiembrie-2014/

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: