Printre cercetaşi, despre pedepse şi recompense în educaţia copiilor

Printre cercetaşi, despre pedepse şi recompense în educaţia copiilor

972297_10151781003940873_27079648_n

La Mogoşoaia am găsit o atmosfera relaxată (mult prea relaxată am gândit eu la momentul ăla :D), mulţi tineri care făceau to felul de activităţi, de la posturi de yoga, la joaca cu frisbee sau cu flower sticks. Frumos! Şi abia aştept să mai crească Lidia să participe şi ea la evenimente de genul.
Dezbaterea a fost scurtă dar plină de idei, zic eu. Au participat şi persoane ce nu au copii dar care au vorbit din propria experienţă cu părinţii lor. Ceea ce a devenit şi mai interesant 🙂 Ce am discutat şi învăţat de la participanţi (cărora le mulţumesc pentru deschidere):

  • că trăim într-o societate în care există măsuri coercitive şi recompense mai mult sau mai puţin adecvate; şi atunci nu-ţi poţi educa proprii copii într-un mediu 100% liber, fără a lua în considerare mediul extern familiei
  • că fără reguli nimic nu iese aşa cum îţi doreşti; dar reguli stabilite de comun acord
  • că există „pedepse” sau porunci, le-as numi eu, pe care şi le pot alege copiii (de tipul: cumpăratul de ciocolată pentru toţi, spălatul tuturor vaselor murdărite într-o zi, săritul într-un picior de x ori, flotări etc etc); pot fi cât mai haioase dar musai să fie executate dacă regulile casei sunt încălcate; atenţie, inclusiv de către părinţi! 🙂
  • că o competiţie cu premii e de bun augur, atâta timp cât copiii învaţă să piardă şi înţeleg faptul că e mai important să joci decât să câştigi
  • că atunci când vrei ca ai tăi micuţi să facă sau să nu facă ceva anume, e esenţial ca tu, ca părinte, să fii la fel. Pe principiul deja mega-propovăduit în social media (nu ştiu însă şi cât de aplicat în practică): Fii schimbarea pe care vrei să o vezi la cei din jurul tău. Sau, dacă nu poţi renunţa la acea ţigară sau la acel păhărel de ţuică pe care oricum le savurezi în faţa copilului, măcar lasă-ţi copilul să încerce (la o vârstă potrivită, normal), nu-i spune „nu” din start pentru că altfel va vrea să vadă cum e, pe la spatele tău. Şi de aici la droguri sau mai ştiu eu ce, nu mai sunt mulţi paşi.
  • că fără perseverenţă şi consecvenţă nu se poate face mai nimic. Şi în general, şi mai ales în educaţie 🙂

PS: Poza e preluată de pe event-ul de Facebook al Centenarului, aşa că îi mulţumesc fotografului anonim şi sper să nu se supere 🙂

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.