Povestea clubului TinArt prin ochii „mămicii lui”

Povestea clubului TinArt prin ochii „mămicii lui”

Categorie:Interviuri

Interviu_TinArt

Mămica Activă: Marie-Jeanne, în primul rând, îţi mulţumesc pentru că îmi acorzi acest interviu. E, întotdeauna, o bucurie să mai aflu despre o mamă care îşi urmează pasiunile pe planprofesional şi e entuziasmată de alegerea făcută. Cum a apărut ideea clubului TinArt şi, mai ales, ce te-a făcut să te hotărăşti să investeşti în ea?

Marie-Jeanne: Bună şi mulţumesc la rându-mi pentru plăcerea de a va oferi ceste câteva răspunsuri. Ideea de a deschide clubul, aşa cum am spus-o şi până acum tuturor celor încântaţide iniţiativa şi de punctul ei de plecare, a venit la mine, nicidecum să fi bătut eu în uşa ei. Aşadar, am avut onoarea de a fi plămădită cu această idee, cred eu, din dragostea meainfinită pentru cei mici. A început prin dorinţa de a bucura şi de a fi petrecută de prezenţa unor suflete calde şi inocente, aşa cum numai copiii pot fi în mod autentic. Iniţial nu am tratat-o că pe o investiţie, decât la nivel emoţional – ceea ce a urmat apoi, anume partea de judecată la rece a “afacerii” a reprezentat pentru mine un fel de…new level. 

M.A.: Înţeleg că TinArt a fost deschis după ce s-a născut primul tău copil, Constantin. Ce s-a schimbat în programul vostru zilnic din momentul în care te-ai implicat din acest proiect şi ai devenit antreprenor?

M.J.: Da, aşa este. El a reprezentat trăgaciul pentru foarte multe schimbări în bine în viaţă mea – iar aici nu mă refer la cele “naturale”, prin transformarea mea în mamă, printrecare şi apariţia Clubului TinArt. Programul nostru zilnic s-a diminuat, dată fiind necesitatea prezenţei mele fizice la “birou”, unde puneam primele cărămizi ale conceptului.

Desigur, “mămicitul” se împarte pentru mine în două familii – copiii noştri şi cei care ne calcă pragul la TinArt şi de care ne ataşăm ca de o a doua familie. Am realizat prin asta cât denorocoasă sunt să pot face ceea ce iubesc drept meserie. 

M.A.: Ştiu din proprie experienţă că, odată cu maternitatea, pe lângă disponibilitatea de timp, se modifică şi priorităţile financiare. La tine cum a fost?

M.J.: Am învăţat să deschid acest subiect doar în cazuri extreme. Investiţia TinArt am resimţit-o la fel de neutru şi de şters ca oricare alta – nu ne-am gândit niciodată că este opovară, că este o cheltuiala în plus – pentru că izvorăşte din suflet. Iar când este o astfel de situaţie, este greu să o dezrădăcinezi. Din punct de vedere financiar nu existăprobleme, ci doar noi ni le creăm, adunându-le în maldărul de alte probleme inventate şi subliniate şi răs-subliniate zi de zi… Aşadar, la noi a fost sinuos, aşa cum este normal şi frumos să fie: cu suişuri şi coborâşuri! 

M.A.: Ai avut de depăşit vreun obstacol major de când aţi deschis TinArt?

M.J.:

Singurul obstacol l-a reprezentat pizma oamenilor din jur.

Poate nu a fost un obstacol pentru proiect în sine, ci pentru mine. Familia noastră are alte principii şi alte coordonate după care se ghidează în această viaţă, în afară de spionarea caprei vecinului, de rea-voinţă şi lipsa de înţelegere – cei din jur, alături de care noi împărtăşim şizâmbete şi lacrimi, s-au dovedit a fi mai puţin oameni. Sperăm să educăm aceste aspecte generaţiilor care vin, prin TinArt. 

M.A.: Apropo de viaţa dinainte de a fi mamă, în ce domeniu lucrai? Ceea ce faci acum se pliază pe ceea ce ai studiat sau te-ai „reprofilat”?

M.J.: Nu m-am reprofilat deloc! Înainte, predam copiilor limbi străine – pasiunea mea de mică. Am reuşit să ajung să şi manageriez TinArt, lucru care mă încântă teribil şi pasiune pecare am descoperit-o încă de când am cochetat cu ideea de PR, de deschidere faţă de oameni, de conversaţie, de relaţionare cu oameni frumoşi. Am continuat predarea de limbi străineatât în prima sarcină, cât şi acum, la cea de-a doua, până la capăt, până în ultima săptămâna de DRAG! Şi da, aş face-o şi acum, dar doi copii, un soţ, o căsuţă, un club şi câtevameditaţii îmi pare şi mie puţin cam mult 🙂 

M.A.: Am aflat că bebe 2 a apărut deja, felicitări! 🙂 Acum că ai doi copii, deşi e un sentiment frumos, de împlinire, presupun că îţi trebuie o planificare şi mai riguroasă a timpului. Cum ai descrie, pe scurt, o zi din viaţa ta de mamă, soţie şi antreprenor?

M.J.: Mulţumim! Aşa este, s-a mai pogorât un înger în familia noastră. O zi din viaţa noastră îmi pare mai degrabă echivalentul a 5 zile de viaţa înainte de a construi o familie – o zi plină – plină de bucurii, de zâmbete, de noi descoperiri, de nesomn, de conversaţii cu părinţii la telefon în vreme ce ne dăm în topogan, în vreme ce alăptăm…e ceva de poveste, sincer. Ceva ce într-un fel mi-e şi mie greu să-mi închipui ca fiind real, dar zilele trec şi iată că cea mică are deja trei săptămâni de viaţă binecuvântată…şi creştem cu toţii, aşa cum se zice în folclor: într-un an – cât alţii în zece! 🙂 
banner 170 copy

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.