Părinţii – vocea care influenţează sistemul de învătământ

Părinţii – vocea care influenţează sistemul de învătământ

Am auzit de atâtea ori dezbateri despre cum şi dacă putem schimba sistemul de învăţământ din România. Despre cât de politizat este totul, cât de învechite sunt pârghiile şi cât de haotic devine totul când schimbările decise de Minister se fac brusc şi fără un fundament corect. Acum 2 zile însă am asistat la o prezentare pragmatică şi plină de sugestii concrete, susţinută de o doamnă care este şi director de instituţie de învăţământ şi cadru didactic şi mamă. Pentru că doar din toate cele 3 perspective poţi să ai o imagine completă şi să vii în faţa unui auditoriu plin de părinţi dornici să aibă şansa unei şcoli mai bune pentru copiii lor. Doamna cu pricina este Oana Moraru, o persoană cu multă experienţă practică în învăţământ, care a ales să deschidă ea însăşi o şcoală dar nu s-a limitat aici: şi-a propus să conducă o mişcare de îmbunătăţire a sistemului de învăţământ din România şi urmează să deschidă la Bucuresţi o agenţie de acompaniere educaţională. Despre asta sunt sigură că o să scriu într-un articol viitor, deoarece mă interesează foarte mult iniţiativa.

IMG_20150828_191612

Oana Moraru, la invitaţia celor de la Totul despre mame, a venit în faţa noastră într-o vineri seară cu o înflăcărare care mi-a dat speranţe că ceva se poate mişca. Pentru că forţa vine de la părinţi! Da, nu putem schimba conducerea ministerelor, nu putem dărâma mentalităţi care se târăsc încă pe holurile şcolilor de zeci de ani, dar putem interveni şi ne putem cere drepturile! În contractul educaţional cu orice instituţie de învăţământ de stat, scrie clar, pe lângă menţiuni legate de profesionalism, respect, non-discriminare, că profesorii au obligaţia:

  • să analizeze şi să decidă, prompt şi responsabil referitor la orice solicitare din partea părintelui / elevului
  • să asigure transparenţa tuturor activităţilor derulate, organizate / aprobate de şcoală;
  • să ia în considerare, să analizeze şi să răspundă oricărei sesizări din partea elevilor sau a părinţilor referitoare la rele practici în şcoală;
  • să solicite implicarea părinţilor în stabilirea disciplinelor la alegere conform profilului şi specializării din cadrul examenului de bacalaureat şi a CDS în funcţie de solicitările beneficiarilor în acord cu resursele reale de care dispune

(extras dintr-un contract educaţional public)

Consilierul educaţional Oana Moraru ne-a sfătuit să nu ne fie teamă, să nu dăm înapoi dacă avem ceva de spus la şedinţa cu părinţii, atâta timp cât avem argumente consistente. De exemplu: profesorul dă teme prea multe şi, în opinia noastră nu toate sunt relevante şi nu crează competenţe, în loc să spunem doar că micuţul este copleşit şi nu mai are timp pentru nimic. Din păcate, prea multe cadre didactice au căzut în capcana predatului unui conţinut în mod liniar, mai întâi matematică, apoi pauză, apoi istorie şi aşa mai departe, în vreme ce copiii văd lumea holistic şi îmbinarea informaţiilor din mai multe discipline i-ar face să surprindă esenţialul, a adăugat Oana Moraru.

Când un copil înţelege materia, nu înseamnă că e educat. El trebuie să treacă prin toate cele 4 etape – defineşte, înţelege, recunoaşte şi aplică – pentru a putea cuprinde întreaga imagine.

Îmi permit să redau câteva dintre informaţiile prezentate pe slide-urile de catre doamna Moraru:

Din punctul ei de vedere, pilonii pe care ar trebui construite şcolile sunt doi: 

  • starea de bine a copiilor
  • standarde academice înalte

Mi-a mai plăcut cum defineşte SUCCESUL:

  • gândire conceptuală înaltă
  • echilibru emoţional (autocontrol, perseverenţă, îndârjire)
  • pasiune (creativitate, comunicare)

Iar o personalitate de succes se caracterizează prin autocontrol, tenacitate, integritate.

Iar un profesor bun, din perspectiva Oanei Moraru (viziune pe care eu o împărtăşesc întru totul) ghidează aceste comportamente având o filozofie educaţională, cunoscând bine conţinutul materiei, explicând clar, măsurând înţelegerea celor prezentate şi menţinând starea de bine a elevilor, folosind strategii metacognitive, având o relaţie adevărată cu familia copilului şi colaborând cu ceilalţi profesori.

Care e rolul nostru, al părinţilor, în toată ecuaţia?

IMG_20150828_195305

Poza nu e foarte clară. Acolo scrie: Ce face un părinte bun?

  • Îşi învaţă copilul ce e curajul
  • Încurajează. Laudă efortul, nu reuşita
  • Îşi învaţă copilul să-i fie de ajutor
  • Ascultă
  • Iubeşte adevărul, nu răspunsul corect
  • Stabileşte reguli stricte pentru teme
  • Citeşte
  • Educă răbdarea
  • Comunică, vine cu resurse la şcoală
  • Stabileşte o viziune pentru viitor / ţinte pentru copil şi familie

Şi acum vin eu şi zic: dacă nu putem crea neapărat şcoala visurilor noastre, într-un sistem imperfect, într-o lume uneori nedreaptă, putem alege să ne adaptăm într-un mod activ, adică: să căutăm până găsim o şcoală şi un profesor cât mai aproape de valorile noastre, să discutăm permanent cu cadrele didactice cu respect şi fermitate, să ne interesăm des de ceea ce se întâmplă la clasă şi să ne implicăm, pe cât posibil, fără a interveni în actul didactic, să nu denigrăm pe nimeni în ochii copiilor noştri şi să fim un model de bună educaţie pentru ei (prin asta nu mă refer la nivelul de cultură sau la IQ). Eu vreau să influenţez în bine mediul în care va învăţa fetiţa mea, voi ce idei aveţi în ceea ce priveşte şcolile în care vor fi (sau sunt deja) copiii voştri?

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Fără comentarii.

  • avatar image

    carmen paul

    august 31, 2015 Reply
    Sunt perfect de acord cu dvs. La noi in orasel ma lupt cu morile de vant. In particular lumea e de acord cu mine iar la sedinte doar eu am pareri, idei, etc, astfel am fost catalogata ca parinte problema. Dupa ce am rezolvat o sponsorizare destul de consistenta nu am fost primita in CA pe motive stupide. Substratul de fapt a fost teama de nu avea ceva de spus in vreo sedinta la un nivel mai inalt. Inca nu ma dau batuta, deocamdata ma lupt cu gradinitele, de la anul va fi mai distractiv cand trecem la scoala. Ma intreb doar, chiar nu mai sunt parinti care respecta adevarul, etica, personalitatea copilului indiferent ce varsta are... cel putin in jurul meu asta e impresia pe care o lasa oamenii.
  • avatar image

    Raluca

    septembrie 1, 2015 Reply
    Sunt de acord cu d-voastra, doar caș aș vrea să văd , extras din contractul educațional și partea cvu oblogatiileindatoririle parintilor
    • avatar image

      mamicaactiva

      septembrie 1, 2015 Reply
      Buna ziua, eu am folosit ca exemplu acest model, nu stiu daca mai este de actualitate: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved=0CDMQFjACahUKEwjHj_yd_9XHAhWDatsKHXJoACw&url=http%3A%2F%2Fwww.sitenou.licsfsava.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2014%2F03%2FContract-educational-CN-Sfantul-Sava.doc&ei=Ja_lVYfpAoPV7Qby0IHgAg&usg=AFQjCNGe4umGKVQChB3Nu4UoE3K7iaqWww Dintr-o pura intamplare, eu am absolvit acel liceu (in 2003, cand am terminat eu, nu se faceau astfel de contracte) dar presupun ca toate institutiile de invatamant au contracte asemanatoare :)
  • avatar image

    Mama Aluniţă

    septembrie 1, 2015 Reply
    Multumesc ca ne oferi rezumatul prezentarii, eu nu am putut participa la conferinta, desi mi-as fi dorit, fiind o admiratoare a Oanei Moraru. Printr-o nefericita coincidenta, ma aflu chiar acum in situatia de a cauta o invatatoare si, poate, o scoala noua pentru fetita mea, ca urmare a demersului meu, identic cu cel propus mai sus. Adica am fost acel parinte implicat si activ care a avut curajul sa ridice probleme, sa semnaleze greseli si, mai ales, sa propuna ajutor voluntar. Aveam toate atu-urile: am studiat Psihologia Educatiei, citesc mult pe subiect, analizez copiii si am timp liber. Dar am fost refuzata de scoala si de invatatoare. Iar aproape toti ceilalti parinti s-au coalizat impotriva mea, in ignoranta lor. Si vorbim despre una dintre cele mai bune scoli din Bucuresti... Deci realitatea e ca scoala NU doreste sa se schimbe. Iar rezultatul actiunilor mele in interesul general este sacrificarea propriului copil, care nu avea nici o problema personala in acea clasa pana sa ajunga subiect de razbunare si pe care trebuie sa il mut acum dintr-un colectiv cu care se acomodase. Macar de as sti unde sa il mut! Deci, teoria este minunata, dar atata vreme cat, in practica, exista cel mult un parinte de acest gen in fiecare clasa, nu se va imbunatati nimic. Iar copiii acelui parinte vor suferi pe nedrept.
    • avatar image

      mamicaactiva

      septembrie 2, 2015 Reply
      Off, ce situație urâtă :( Da, s-a discutat și despre asta la conferință, cred ca teama de schimbare e și din partea multor părinți, nu numai a cadrelor didactice. Te încurajez să iei legătura cu Oana, poate te va sfătui în privința școlii pe care să o alegi, având în vedere că își va deschide o agenție care va face exact lucrul ăsta. În rest, îți urez multă răbdare și putere să o sprijini pe fetița ta pentru a trece peste momentul ăsta și a se adapta la o nouă școală.
      • avatar image

        Mama Aluniţă

        septembrie 2, 2015 Reply
        Multumesc. In principiu, doamna Moraru stie situatia, deoarece m-am plans de mai multe ori pe tema asta. Si am asigurat-o ca voi incerca si pe viitor sa schimb ceva, prin actiuni personale sau scrieri pe net. Sunt ca o moara stricata de ceva vreme incoace... Dar simt ca predic in pustiu :-(
        • avatar image

          mamicaactiva

          septembrie 2, 2015 Reply
          Eu te sustin si sunt sigura ca suntem mai multi care gandim asa, nu esti singura :)