Modificările din învățământ: direcție fără sens

Modificările din învățământ: direcție fără sens

Categorie:Reflectez

M-am jucat cu termenii polisemantici despre care învață fii-mea la clasa I. Dacă sensul ar fi unul bun, poate nu ar exista atâtea cadre didactice care nu sunt de acord cu modificările propuse de dna ministru. Zilele astea am citit multe păreri, majoritatea sunt contra. Am reflectat și eu, prin ochii a doi copii: cel pe care îl am și elevul care am fost eu. Concluzia la care am ajuns: că modificările din învățământ au, iarăși, o direcție fără sens. De ce? Hai să le luăm pe rând.

Structura sistemului de învățământ

În urmă cu nu prea mult timp, grupa pregătitoare a trecut în ciclul primar și a devenit clasa pregătitoare. Din motivul ăsta, multe educatoare fac deja, la grupa mare, litere, calcule etc. Mai mult sau mai puțin în joacă, cei mici se familiarizează cu școala (în unele cazuri, cam brusc). La 6 ani, BAM! trebuie să stea în bănci timp de 4 ore (cu pauze mici). Să nu alerge pe holuri (pentru cei mari aleargă și ei și se pot accidenta grav), să își dezvolte logica destul de forțat și să înglobeze multe informații aride.

Acum, dna Andronescu propune transformarea clasei pregătitoare în clasa I. Nici dacă ar fi vorba strict de o redenumire, nu mi s-ar părea necesară o nouă modificare. Iar justificarea este cel puțin absurdă: ”Clasa întâi este aici ceea ce este azi clasa pregătitoare. Asta pentru că în mentalul colectiv a intrat din păcate cu clasa zero. Ceea ce este total greșit, cum să fie un copil clasa zero?” (sursa) Nu așa se schimbă mentalități, doamnă profesor!

Abia se obișnuise toată lumea cu etapa asta considerată intermediară (inclusiv cadrele didactice), că hop! vine altă abordare. Deci se taie total faza de pregătire a copilului, este aruncat direct în lac. Oare programa ce obiective îndrăznețe va avea pentru copiii care nu au nici 7 ani la terminarea clasei întâi?

În plus, clasa a IX-a trece la gimnaziu. Or fi profesorii de școală pregătiți pentru încă un an cu adolescenți în clasă? Știți că acum pubertatea începe mai devreme decât înainte 🙂 Singura idee bună mi se pare introducerea consilierului de carieră la clasele VII – IX. Dacă, însă, va avea un program la fel de scurt ca psihologul școlii….nu mai comentez.

Sursă foto Unsplash

Alocarea cadrelor didactice

Conform propunerii, clasele I – III vor avea doar învățător. Deci acea persoană va preda și o limbă străină și educație fizică? Având în vedere că în unele școli se ajunge și la 40 de elevi în clasă, imaginați-vă cât mai poate rezista acel cadru didactic după ce au făcut și ora de sport împreună. Cu o droaie de copii care doar la materia respectivă se simt și ei mai liberi să își consume energia.

Cât despre limbile străine, mi se pare și în prezent revoltător nivelul infim care se predă la școală. O singură oră de engleză pe săptămână este mult prea puțin. Standardele sunt și acum foarte scăzute, cu profesori specializați (teoretic vorbind). La vârsta la care copiii încă prind ușor o limbă străină, tot învățătorii sunt cei care trebuie să se chinuie să le predea. Asta pe deasupra tuturor activităților pe care se așteaptă de la ei să le deruleze la clasă.

Lipsurile reale rămân, în continuare, neacoperite

  • Manualele: unice, cu greșeli și aberații în ele
  • Materia prea încărcată, viteza cu care se trece prin informație
  • Subiecte învechite, care nu le dezvoltă elevilor abilități necesare în prezent (gândire critică, asertivitate, asumare, vorbire în public, dezbateri, creativitate, inițiativă, spontaneitate, adaptabilitate, planificare financiară etc.)
  • Evaluările: cu bâlbâieli, erori, modificări pe ultima sută de metri
  • Activități practice prea puține, învățare experiențială = 0
  • Copiii petrec prea puțin timp în aer liber și făcând mișcare
  • Ghiozdanele sunt supraîncărcate
  • Pregătirea pentru meserii (actuale sau ale viitorului) e foarte slabă
  • Cadre didactice obosite din cauza schimbărilor și a numărului mare de elevi în școlile „bune” (un număr maxim la care predarea poate fi eficientă este 15!), demotivate de remunerația neconformă cu nevoile lor
  • Fonduri insuficiente alocate elevilor și școlii sau gestionate deficitar
  • Management slab (exemplu concret: directorul școlii nu are putere de decizie asupra personalului de la curățenie)
  • Slaba pregătire a profesorilor pe partea de psihologie a copilului și a adolescentului
  • Tehnologia care vine în contrast cu programa
  • Dotări slabe: în unele școli se face educație fizică în clasă, nu există laboratoare etc.
  • Abandonul școlar din zonele rurale

Lista e mai mare, mă opresc aici dar vă rog să-mi spuneți și voi opiniile voastre.

 

Sursă foto antet Unsplash

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii (1)