Mami, te iubesc

Mami, te iubesc

Categorie:Reflectez

Momentul în care doi ochi mari şi pătrunzători mă privesc dintr-un căpşor mic şi rotund. Secunda în care simt de ce merită tot efortul şi ma învăluie căldura. În care se estompează nopţile cu somnul ca de soldat în război,  amorţit de un umăr şi cu „arma” la picior (armă întruchipată, într-o vreme, de ţâţă, acum de cănuţa cu apă şi dinozaurii sau alte „orătănii” care mai de care mai originale pe care le ia cu ea la culcare), se diminuează decibelii la cote înalte ale unui toddler între 2 şi 3 ani, se luminează orizontul unei mame cu prea puţină răbdare şi un oarecare balans psihic între extreme 😀 O clipă în care nu mai contează că îi ies măselele, ultimele din spate, alea care îi stârnesc o mie de nervi şi care o fac să pară un peşte cu ţepi, nu mai e important că nu are toate jucăriile pe care le-ar vrea.  E doar ea, îi văd fălcuţele rotunde cu gropiţe irezistibile, gura mică ce-şi strânge buzele tare atunci când e supărată, mâinile calde şi pufoase ca nişte pâinici abia scoase din cuptor. Şi mă bucur, mă luminez şi-mi iau puterea ca să merg înainte.

Pentru că fetiţa mea îmi spune că mă iubeşte.

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Fără comentarii.