Verde-n față: cum fac să nu mai fugă banii de mine?

O întrebare stupidă, știu. Sau „Cum fac să nu mai fug eu după bani” – o variantă și mai dureroasă, pentru că nu mă reprezintă deloc materialismul. Ceea ce veți citi în continuare despre mine e cât se poate de real și actual. Relația mea cu banii e praf. Să vă zic de ce…

Salariul meu intră pe 10 și dispare pe 15.

Tot? Cam tot, da. Odiseea începe cu plata întreținerii, a utilităților și a sumei (puțin mai mare decât alocația lunară) care se duce în fondul pentru Lidia, accesibil la majorat. Urmează o mică plăcere vinovată și mai cumpăr câte ceva necesar în casă. Pe 15 pleacă la bancă ce mai rămâne în cont, pentru că ratele sunt peste jumătate din salariu.

Apoi vine leafa soțului. Banii se duc pe mâncare, ceva îmbrăcăminte, un pic de sport, o fărâmă de cultură/distracție. Nu mai vorbim de vacanțe și cheltuieli inopinate, zic doar: să fie părinții mei sănătoși. Când prind ceva bănuți în plus, comportamentul clasic e să le fac vânt rapid. Nici pomeneală de economisire și investiții.

Pentru mine, lipsa banilor a devenit o constrângere majoră și o sursă de stres

Nu am nici cea mai vagă idee cum să ies din datorii. Știu doar că nu vreau să dau mai departe copilului relația asta nechibzuită cu resursele financiare.

După cum vă așteptați, textul duce undeva. Am cunoscut o persoană care cred că m-ar putea ajuta. Mi-a explicat, pe scurt, că există niște soluții de planificare financiară și vom povesti pe larg în curând. M-a frapat faptul că mentalitatea ei e total opusă de a mea, dar cumva în direcția bună, aia în care banii nu sunt văzuți ca o problemă. Roxana mi-a povestit despre ea:

Când eram copil am început să economisesc mărunțișul de prin casă, restul ce se primea de pe la cumpărături, pentru că am văzut-o pe bunica mea punând, la fiecare pensie, bani deoparte. Ea punea pentru ca în momentul când moare să nu „vă împrumutați voi că să mă înmormântați”. La 16 ani am început să o fac cu un scop: achiziția unei locuințe proprii și am salvat 90% din venituri, pentru ca acum să salvez între 50-60% din venituri.

Roxana Bucur

Am decis să organizăm un eveniment despre educație financiară pentru copii

Un workshop dedicat părinților, cu tehnici pe care să le folosim apoi acasă. O să mă întrebați cine e Roxana Bucur. E tânără și nu e mamă. Acum că am lămurit partea asta, vreau să vă spun și ce poate. A scris o carte educativă pentru cei mici și părinți, despre 2 tipologii de oameni:
cei care trăiesc clipa și cheltuie tot, rămânând să se împrumute pentru a termina luna și cei planificați, care economisesc pentru un obiect îndepărtat și care reușesc să își amâne recompensa. A consiliat peste 100 de oameni pentru a-și atinge obiectivele financiare și i-a sprijinit pe alții să acorde și ei,
la rândul lor, consultanță în domeniu. Își dedică timpul propagării conceptului de psihologie a banilor în rândul celor care cresc viitori adulți și plantează semințele unui comportament financiar sănătos.

Roxana are multe de zis, nu e doar opinia mea, deja e invitată în multe emisiuni televizate și colaborări. Pentru evenimentul de pe 21 februarie, am stabilit împreună un tarif de participare accesibil, care include și cartea scrisă de ea. În ceea ce mă privește, e o ocazie de a afla răspunsuri la niște dileme și de a identifica tehnici care funcționează. Cred că fiecare dintre noi vom pleca de la workshop cu cel puțin o idee bună de pus în practică.

Foto antet Seeds Memories

Autor

Oana Constantinescu

See author's posts