Din angoasele mele de mamă (I): Nu mai ştiu ce să gătesc!!

Din angoasele mele de mamă (I): Nu mai ştiu ce să gătesc!!

Pe sistemul „it’s not you, it’s me!”, conştientizez din ce în ce mai mult că grămezi din angoasele mele în ceea ce priveşte creşterea copilului ţin de mine, aş putea spune că unele chiar integral de mine. Acum, na, nici indiferenţă totală dar un pic de pace sufletească mi-ar face tare bine. Aşa că am decis să dau startul la o serie de postări cu ce mă frământă pe mine şi care cred eu că s-ar rezolva, ok, hai să nu exagerăm, s-ar ameliora dacă le-aş povesti. Şi, cine ştie, poate aflu şi de la voi cum procedaţi şi-mi vin idei 🙂

Buun, azi mă macină mai multe dar cel mai tare faptul că efectiv mă epuizează treaba cu mâncarea. Aproape în fiecare zi trebuie să mă gândesc extrem de bine ce pregătesc (de obicei, gătesc eu dar rar îi mai las şi bonei să facă o supă, un orez) în aşa fel încât Lidia să mănânce suficient încât să nu sufere de inaniţie (a se citi cel puţin 5 linguriţe/furculiţe din ce i se pune pe masă) şiiii (da, ştiu, deja am pretenţii) să fie variat, fără prea mulţi carbohidraţi sau grăsimi nesănatoase, să conţină ceva legume, cât de cât. Experimentele mele temerare bio&all sunt ucise din start cu o strâmbătură (deci tot efortul din bucătărie e degeaba) iar de cele care par ok (adicătelea trec de calificativul „satisfăcător” şi îi ajung în stomac) la un moment dat se plictiseşte (deşi le alternez săptămânal sau bilunar, cum mă pricep eu mai bine). Azi vrea banană, mâine nu-i mai trebuie cu nici un chip. Ăsta e un exemplu mult simplu pentru cum stă situaţia în realitate dar aşa, ca idee. Nici nu mă gândesc la ziua în care şi peştele şi broccoli vor fi câh (da, măcar astea îî plac). Ah, şi colac peste pupăză, bucătăritul nu e sportul meu preferat (mă rog, nu am nici un sport preferat pe care să-l practic, dar asta e altă discuţie :D)

Şi iată-mă în pat, într-o zi de vineri liberă (sărbătoare religioasă), am un weekend în faţă, de care nu pot să mă bucur aşa cum se cuvine pentru că, pe lângă faianţa pe care o am mâine de spălat şi covoarele de frecat, e nevoie de mâncare. Pentru dimineaţa, prânz şi seara… So, yeah, it’s about me 🙂

 

Sursă foto: http://czechmatediary.com/2009/02/09/the-eu-fears-the-czechs-will-make-all-women-to-become-professional-but-desperate-home-makers/

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comentarii (2)