De-ale parenting-ului (partea I)

De-ale parenting-ului (partea I)

index

De când sunt mamă, adică de fix un an :-), am citit diverse articole şi cărţi. Pentru că simt nevoia ca „meseria” asta să-mi iasă bine. Şi ştiu că sunt muulte de învăţat de-a lungul drumului, suntem abia la început.
Dar să revenim la americanescul „parenting” şi la semnificaţia lui neaoşă: a-ţi creşte copilul, dincolo de îndeplinirea nevoilor pur fizice ale acestuia. Adicătelea, umblăm niţel la psihic. Al nostru ca părinţi şi al progeniturilor, ca mici floricele în dezvoltare. Contrar tendinţei generale de înţelegere a parenting-ului, termenul se referă la mai multe metode de creştere a copiilor, inclusiv unele „greşite”, adică ignorarea micuţilor sau chiar o educaţie autoritară. Nu voi scrie o postare despre istoria parenting-ului, celor de la Wikipedia le iese mult mai bine decât mie 🙂 Intenţia mea e să împărtăşesc din mica mea experienţă personală, demistificand totodată nişte sintagme ce par din categoria „pour les connaisseurs”: attachment parenting, aware parenting, playful parenting…

Disclaimer: Menţionez că tot ce spun aici e părerea mea, interpretarea proprie şi personală, nu judec pe nimeni.
Aşadar, ce e attachment parenting-ul? După un mic studiu şi adăugarea unui strop de umor, ar ieşi un slogan de genul: „lipeşte-ţi copilul de tine şi totul va fi bine” 😀 E o metodă pe care am practicat-o şi o practic în continuare, într-o anumită măsură. Bine 100% nu e pentru că mămică şi independenţă sunt 2 cuvinte ce nu se întâlnesc în frazele mele. Nu i se potriveşte oricui dar, părerea mea, fiecare e liber să preia şi să adapteze după propria schema. Păstrând însă o logică, adică nedevenind contradictorii în acţiuni. Ca să nu ne bulversăm mai mult bebelul 🙂
Ce fac eu concret?
O alăptez, la cerere dar totuşi am ajuns la un fel de program şi, în general, papă lăptic în timpul somnului de după-amiază, seara, noaptea şi dimineaţa. În rest, e pofticioasă şi o dăm înainte cu diverse mâncărici mai mult sau mai puţin pasate.
Încerc să evit alăptatul prea des şi fără un motiv serios, adică aşa „just for checking boobs”, care durează un minut sau nici atât. Pentru că eu nu-i văd rostul. Nu judec pe cele care fac asta, doar povestesc ce şi cum fac eu.
Mai departe: dorm cu copilul (co-sleeping), atât după-amiază cât şi noaptea. La partea asta avem de lucrat pentru că s-a obişnuit să stau lângă ea permanent, altfel nu doarme. Iată de ce ziceam că nu i se potriveşte oricui 🙂 trebuie să stea cineva cu copilul cât e treaz, ca să fac duş, mâncare, curăţenie şi alte cele. Dar mulţi copii cu care dorm părinţii n-au problemă să adoarmă înainte de a se băga şi mami în pat. Deci e o chestie de răbdare, personalitate, etc. Se rezolvă cu timpul…sper 😀
Babywearing…o, da, în braţe, în diverse marsupii, dispozitive ergonomice de purtat copilul. De la câteva zile până la cât te ţine spatele. A mea e învăţată în braţe. Mult. Şi în baby wrap, mei tai, luna, sling. Îi place să o car după mine. Spatele meu însă zice „mai cu moderaţie, mami”. Aşa că îi place şi în cărucior. Păcat că e prea voluminos şi nu încape să facem plimbări în casă. E bun pentru stat în el şi uitat la desene animate 🙂

VA URMA

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Fără comentarii.

error: Conținutul este protejat!