Cum putem ajuta părinții copiilor cu nevoi speciale

Pe Ruxandra am văzut-o prima dată acum vreo 3 ani, la o lansare de carte despre copii cu sindrom Down. M-a uimit prezența ei aproape eterică. Firavă, mică de statură, m-a captat privirea ei care trădează un amestec amețitor de trăiri. Căutând parcă un echilibru între stăpânirea de sine și dorința de a alerga liberă de griji, o urmăream cum își învăluia fetița cu atenție și iubire. Olga explora cu pași șovăielnici și încerca să își exprime entuziasmul, cu gura deschisă a curiozitate și brațele dornice de îmbrățișări stângace. Mă uitam la Ruxandra, atât de fragilă și totuși puternică. Mereu mi-a dat târcoale gândul că nu aș ști ce să spun și cum să ajut părinții unui copil cu nevoi speciale.

Filmele Olgăi

Cu un diagnostic prenatal de multiple malformaţii cardiace şi cerebrale, deși medicii erau rezervați, Olga a sfidat pronosticurile. Are acum 10 ani. Ea a fost declanșatorul comunității Supereroi printre noi, proiectul care i-a ajutat pe Ruxandra și soțul ei să accepte viața care le-a fost dăruită.

În brațe ținea o fetiță cu ochii mari care își agita degetele încleștate prin aerul cald. Fetița nu putea vorbi, dar, pentru că auzea și vedea, nu avea cum să nu știe cât este de iubită. Ruxandra nu își mai dorea să dispară. În schimb, voia să-i facă să fie văzuți cu adevărat pe cei asemenea fetiței ei sau colegilor din fosta clasă, pe toți copiii cu nevoi speciale din România.

Citat din cartea Nesupusele, despre Ruxandra Mateescu

Derulând campanii de conștientizare și incluziune socială pentru persoanele cu dizabilități, Ruxandra și-a găsit un rol în destinele multor oameni. Filmele Olgăi aduc mai aproape cultura de copiii cu nevoi speciale, datorită proiecțiilor de film adaptate senzorial.

Acces la cultură pentru persoanele cu dizabilități

În România, persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi senzoriale nu au acces la spaţiile şi programele culturale. Evenimentele nu sunt adaptate nevoilor lor, artiştii şi angajaţii instituţiilor culturale nu ştiu cum să interacţioneze cu acest tip de public. În consecinţă, cei diagnosticaţi cu o formă de dizabilitate neuro-cognitivă sunt izolaţi social. Mare parte din viaţa lor se petrece acasă, cel mult în centrele de terapie, fără prieteni. Mulţi dintre ei nu au acces nici măcar la o formă de învăţământ, din cauza prejudecăţilor.

Workshop Cum putem accesibiliza spațiile și evenimentele culturale pentru persoanele cu dizabilități

Ruxandra s-a documentat mult pe tema asta, în ultimii 5 ani. A organizat proiecții de film adaptate (Filmele Olgăi), concerte muzicale (Concert încetișor), spectacole de teatru interactiv și ateliere de lectură. Acum își dorește să dea mai departe informații către cei care se confruntă cu astfel de nevoi speciale. În cadrul evenimentului din martie l-a invitat pe Roger Ideishi, coordonatorul catedrei de Terapie Ocupațională de la Temple University, în Philadelphia, SUA. Roger Ideishi coordonează numeroase programe menite să accesibilizeze spaţiile şi evenimentele culturale din cadrul comunităţii pentru persoanele cu diferite (diz)abilităţi. 

Pentru că admir foarte mult activitatea și puterea Ruxandrei, am decis să o ajut cât pot. Cum puteți sprijini și voi acest proiect? Prin donații în contul de mai jos  sau fundraising, în cazul în care cunoașteți companii care ar fi dornice să sponsorizeze inițiativa. Și, vă rog, dați mai departe, să ajungă la cât mai multă lume.

Să nu uităm: părinții copiilor cu nevoi speciale au și ei nevoie de ajutor.

Autor

Oana Constantinescu

See author's posts