Cum îşi dezvoltă copiii autodisciplina şi stima de sine (partea a II-a)

Cum îşi dezvoltă copiii autodisciplina şi stima de sine (partea a II-a)

Dacă în prima parte a articolului despre conferinţa dr Laura Markham la Bucureşti, am abordat subiectul din prisma înţelegerii emoţiilor, a autoreglării şi a rezilienţei, acum continuu cu stabilirea cu empatie a limitelor şi sprijinirea copilului în a avea o stimă de sine ridicată.

Responsabilizarea copilului implică stabilirea de limite, cu blândeţe şi oferind explicaţii. De exemplu, dacă un copil mic este la locul de joacă şi aruncă, în mod repetat, nisip spre ochii altui copil, ceea ce e recomandat să facem, dacă nu vrea să se oprească, este să îl luăm de acolo, fără ţipete sau reproşuri. Apoi îi spunem că îl înţelegem că voia să se joace dar (apelând la empatia faţă de celălalt copil) ochişorii lui X ar zice că îi doare dacă ar putea să vorbească. După ce s-a liniştit, îi putem sugera o altă variantă (de ex, să arunce cu nisip într-un loc unde nu sunt copii).

sursă foto

Paşii pentru stabilirea limitelor

  1. Acceptă emoţiile şi dorinţele
  2. Impune limita
  3. Prezintă alternative

Câteva indicaţii utile pentru părinţi:

  • Evită luptele de putere
  • Îndeplineşte-i o dorinţă în imaginaţie (ai mânca un frigider plin cu îngheţată, aşa-i?)
  • Identificaţi soluţii convenabile atât pentru tine cât şi pentru copil
  • Oferă-i controlul atunci când se poate (cu ce vrei să te îmbraci azi?) şi asumă-ţi că alegerea lui va fi varianta finală (dacă va opta pentru un tutu cu cizme de ploaie, asta e! 🙂 )

Cum îşi dezvoltă copiii autodisciplina

  1. Părinţii impun limite
  2. Copilul alege să coopereze, deşi nu agrează limita
  3. Copilul renunţă la ceva ce îşi doreşte pentru ceva ce-şi doreşte mai mult relaţia cu părintele
  4. Copilul îşi consolidează autodisciplina de fiecare dată când alege să respecte o limită

Stima de sine

Stima de sine se stabilizează în jurul vârstei de 12 ani, poate şi mai târziu. E strâns corelată cu inteligenţa emoţională dar şi cu modul în care părinţii (sau cei care i-au crescut pe copii) au reacţionat la reuşitele şi eşecurile lor de până atunci.

Copiii îşi dezvoltă stima de sine atunci când:

  1. Se simt întru totul acceptaţi
  2. Au convingerea că părinţii îi adoră, îi apreciază şi se bucură de ei
  3. Se simt capabili să-şi îndeplinească nevoile
  4. Se simt puternici şi competenţi

Laura Markham a explicat că există 4 tipologii principale de stiluri parentale, în funcţie de relaţia dintre aşteptările pe care le au faţă de copil şi sprijinul pe care îl oferă:

  • neimplicat (evident, nici sprijin nici aşteptări)
  • permisiv (suport cât carul, dar aşteptări reduse)
  • strict sau autoritar (aşteptările până la cer, dar sprijinul foarte puţin)
  • empatic (stabileşte limite cu empatie, oferă sprijin şi îşi reglează aşteptările conform cu asta). Bineînţeles, e stilul parental la care e de dorit să ajungem.

sursă foto

Stima de sine înseamnă automat un nivel mai ridicat al inteligenţei emoţionale deoarece copiii cu un coeficient EQ mai mare pot:

  1. să se liniştească singuri (şi, probabil, mai rapid, aş zice eu) 
  2. să se automotiveze
  3. să îşi regleze emoţiile şi deci să îşi controleze comportamentul
  4. şi, pentru că trăim într-o societate, să îi înţeleagă mai bine pe ceilalţi.

Stima de sine aduce cu ea ceea ce Laura Markham a numit „măiestrie”, adică reuşita atât pe plan personal cât şi profesional, fericirea rezultată din realizarea de sine, conectarea cu ceilalţi şi dezvoltarea darurilor unice pe care le avem fiecare şi pe care le împărtăşim cu cei din jur.

RĂSPUNDE