Copiii în fața ecranelor: cât timp îi lăsăm și cum gestionăm riscurile?

Copiii în fața ecranelor: cât timp îi lăsăm și cum gestionăm riscurile?

Tehnologia are puterea de a stârni emoție. Conferința a început cu un video impresionant. Echipe de cercetători izbucneau în lacrimi, bucuroși pentru că aparatura lor ajunsese pe Marte, pentru a o explora. Nicicând în istorie nu a fost mai facil accesul la informație, ca acum. Atât pentru noi cât și pentru copii, este la un click distanță. Ce facem însă când pericolele sunt la fel de aproape ca oportunitățile de învățare? Cât timp îi lăsăm pe copii în fața ecranelor și cum gestionăm riscurile?

Patru specialiști au vorbit din perspectivele lor complexe: Mihai Gânj (profesor), Georgiana Roșculeț (psiholog), Christian Ciocan (polițist) și Raluca Ioana Teleanu (medic). Au fost multe idei care mi-au atras atenția, încerc să le rezum în cele ce urmează.

Copiii în fața ecranelor

Plecând de la diferența dintre nevoi (piramida lui Maslow) și dorințe (mofturi), apar dependențele. Unii caută siguranță – faptul că Internetul conferă anonimitate. Pentru adolescenți, nevoia de afirmare („nu ești online, nu exiști”) e puternică. În cazul multor copii, ecranele împlinesc nevoia de atenție și conectare.

Televizorul inhibă activitatea emisferei stângi și creierul intră în starea alfa. E o stare pe care dna doctor Teleanu a descris-o: în afara spațiului, fără orientare, activitatea sinapselor se modifică. A povestit despre

cazul unui bebeluș de 10 luni care era expus la ecrane, încă de la naștere, timp de 6 ore pe zi. În aceste condiții, el nu scotea niciun sunet, nu reacționa la stimuli, doar ecranul îi atrăgea atenția.

Efecte negative derivate din caracterul hipnotic al TV: tulburări din spectrul autist, ADHD, epilepsie, atitudine mentală pasivă, creștere în greutate, tulburări de somn. Deficiențele în vorbire, scriere și în gândirea analitică pot fi cauzate de expunerea exagerată la ecrane. De asemenea, jocurile video sunt adictive și surse ale comportamentului violent.

Cum prevenim/combatem efectele negative de mai sus?

Stimularea luminoasă intermitentă e periculoasă, deci e important să ținem lumina aprinsă în camera în care televizorul este deschis.

Revizuirea obiceiurilor casei: lectură, joacă, timp petrecut în familie, moderație în ceea ce privește utilizarea gadget-urilor. Cei mari trebuie să respecte aceleași reguli ca și copiii.

Limbajul bine dezvoltat, funcționarea bună a sinapselor, se dobândește numai prin implicare activă.

Educarea empatiei care, în cazul expunerii la ecrane, are mult de suferit.

Acordarea unor momente de liniște, viața „pe repede înainte” are efecte nefaste și asupra comportamentului celor mici, nu doar al adulților.

Integrarea echilibrată a tehnologiei în învățare și în viețile noastre și a copiilor noștri.

Însoțirea copiilor noștri în descoperirea tehnologiei.

Crearea unor contexte de învățare conectate cu viața reală. Asta sună cam abstract, ideea e să le explicăm cu exemple concrete ce se întâmplă în spatele ecranelor. De exemplu, copiii nu-și dau seama că pozele sunt informații personale (vezi GDPR-ul pe maginea căruia s-a făcut tam tam).

Sursă foto

Rețelele sociale și pericolele din spatele ecranelor

Tehnnologia influențează modul subtil în care ne trăim viața. Resursele din toată lumea sunt la un click distanță, S-au schimbat formele și valorile sub care vedem identitatea și reputația. Georgiana Roșculeț

Cei de la Salvați Copiii au creat programul ctrl.AJUTOR și esc.ABUZ prin care tinerii, victime ale altor utilizatori de internet, pot cere sprijin, sub protecția anonimatului. Mi se pare un proiect extrem de util deoarece copiilor le este rușine și teamă să discute cu proprii părinți despre ce li se întâmplă.

Conform unor studii calitative ale sociologului Anca Velicu, există o prăpastie între ce cred părinții că fac pe internet copiii și care este, de fapt, realitatea. Conținutul la care cei mici sunt expuși este, de cele mai multe ori, foarte slab calitativ.

Pericolele care îi pândesc pe tineri, în social media:

  • cyberbullying – rușinare publică – presiune imensă care le afectează copiilor toate ariile vieții. Este important să fim alături de ei, atenți, să ne dăm seama când se schimbă ceva în comportamentul lor.
  • sexting – transmiterea de informații cu conținut sexual altor persoane. Atenție la percepția noastră vizavi de sexualitate, cum îi influențăm pe copii urmărind anumite programe TV, cum ne comportăm în familie.
  • cyber grooming – seducția online – să îi învățăm pe copii să intre în contact doar cu persoane pe care le cunosc din mediul real. Dacă este cazul, să anunțăm poliția. Dl Christian Ciocan ne-a asigurat că poliția de proximitate este responsabilă de soluționarea unor astfel de situații. De asemenea, evitarea publicării pozelor cu conținut intim. E esențial ca tinerii să fie informați și conștienți de consecințele alegerilor în materie de informații publicate de ei
  • fear of missing out – în unele grupuri, copiii sunt exluși dacă nu sunt permanent online
  • selfita
  • surfing addiction – navigarea în rețelele sociale în derivă, fără un scop precis
  • gaming addiction – atenție la privarea de somn! Conexiunile neuronale au de suferit în cazul petrecerii timpului online
  • jocuri tip „balena albastră” – copiii ajung să nu mai poată disocia cele două dimensiuni (real vs online)
  • fraude bancare
Sursă foto

Cum gestionăm riscurile:

Modul în care copiii se percep pe ei înșiși le influențează comportamentul pe internet. 

Căutând atenția prietenilor de pe internet, ajung să îi piardă pe cei reali.

Îi ajută foarte mult o educație echilibrată, mediul armonios, pentru dezvoltarea rezilienței: adaptarea propriului organism la situații incomode. Relația de atașament părinte – copil să fie una sănătoasă.

Reacția adulților la frică, rușine – noi îi putem îndepărta în loc să le fim sprijin, prin felul în care gândim și ne comportăm.

Revizuirea și, eventual, ajustarea sistemului de valori.

Colaborarea între mediul din familie și instituția de învățământ unde învață copilul.

***

După cum vedeți, majoritatea soluțiilor țin de noi și de relația pe care o avem cu copiii noștri. Înainte de a-i certa că stau prea mult în fața ecranelor, mai bine ne oprim și ne uităm la aspectele de mai sus. Evident, nu există o rețetă de tipul „atâtea minute la TV și atâtea la tabletă sunt de ajuns”. E vorba de moderație, antrenarea copiilor în activități diverse, conectare cu ei și atenție la nevoi. Atât ale lor cât și ale noastre, deopotrivă.

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Conținutul este protejat!