Ce ne-a plăcut la Zurli

Ce ne-a plăcut la Zurli

Categorie:Evenimente

1966794_10152269699024621_1524484646_n

Despre Trupa Zurli vorbeşte multă lume. De bine 🙂 Aşa că „m-a dat afară din casă” în primul rând curiozitatea, atunci când am primit invitaţia la un atelier organizat de ei duminică, imediat după Ziua Mamei. Ora 12:00 nu era cea mai potrivită pentru Lidia mea, ea pe la 13:00 devine deja somnoroasă şi greu să-i mai intri în graţii dar am zis fie, încercăm şi vedem ce o ieşi. Ştiam că se va lăsa cu cântece, dans şi atelier de creat coroniţe/diademe, aşa că mi-am zis: nu pare a fi ceva prea dificil. Şi chiar nu a fost. Am ajuns destul de uşor cu troleibuzul (Lidiei îi place cu RATB-ul, deci m-am bazat pe asta ca să o scot din casă :D) la Carousel Cafe, unde am dat de câteva persoane din echipa Zurli. Binevoitoare şi cu o naturaleţe deloc forţată. Ne-am aşezat la o masă unde erau deja pregătite instrumente de „luptă” (carioci, chestii colorate etc). Era deja multă lume, zarvă, având în vedere copiii de vârste între 2 şi 7 ani iar fi-mea avea o faţă puţin speriată şi nelămurită. Dar ţinută în braţe era taaare cuminte 🙂 Foarte puţin după ora 12:00 a apărut Zdrăngănel care mi s-a părut un tip simpatic, cu o motivaţie autentică să distreze copiii. Chiar m-am trezit zâmbind de multe ori pentru că părea să ştie cum să-i atragă pe cei mici de partea lui. Bineînţeles că Lidia nu a vrut să se ducă la grupul de copii şi s-a intimidat când a venit microfonul către ea să o întrebe cum o cheamă. Dar nu-i bai, e normal pentru vârsta ei, zic eu. De fugit, n-a fugit dar a stat în braţe la mine sau la tati. Partea mai puţin încântătoare a fost când a început muzica. Urechile mele s-au simţit destul de agresate, probabil scopul era să se audă peste hărmălaie dar pe cei mici i-a cam speriat. Una peste alta, cei un pic mai mari au făcut trenuleţul, au cântat şi s-au veselit, sub ochii noştri şi ai copiilor mai micuţi. Cu cântecelele eram familiari aşa că asta ne-a plăcut şi am bătut din palme ca să scutur un pic „stana de piatră” de la mine din braţe :)) Apoi a apărut Zâna Bună care mie, personal, mi s-a părut destul de drăguţă şi finuţă. Soţului meu i s-a părut chiar foarte drăguţă, de s-ar fi pozat şi cu ea, cred, dar n-a îndrăznit 😀 Oricum, în continuare, nimic forţat. Deci încă o bilă albă 🙂

La atelier, creativitatea mea de duminica la prânz a fost pusă la încercare (ok, recunosc, nu mă plâng, partea cu prinţesele mi-a plăcut de când eram mică :D) şi cred că m-am descurcat onorabil (a se vedea „creaţia” mea pe capul Lidiei) iar a mică era în elementul ei cu cariocile şi lipiciul, bucuria ei să ţină în mânuţe tot felul de tuburi şi beţe. La sfârşit, toţi copiii au primit câte o diplomă nominală şi o medalie „de aur” cu locul I. Asta cred că a fost pe placul tuturor, s-au destins până şi cei mai serioşi ochişori din cafenea. Poze oficiale de la eveniment puteţi vedea aici.

In concluzie, organizare bună, am mai plecat şi cu ceva dulce acasă datorită celor de la cofetăria Octavian şi evenimentul a fost reuşit şi din perspectiva Lidiei, care a declarat că mai vrea şi altă dată la copii. Aşa că mai mergem 🙂 Poate chiar pe 30 martie, atunci când Zurli pune în scenă Întâmplări din lumea poveştilor.

Abonează-te la blog

RĂSPUNDE

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.