Ce am învăţat după ce am susţinut un training

Scriu „la cald”, după ce tocmai am terminat de livrat un training care s-a întins pe 4 zile. E o activitate extra-job, alături de ONG-ul de suflet în care activez de peste 5 ani. Scopul acestei postări este, la fel ca şi celelalte articole care susţin mamele pe plan profesional, să prezint idei concrete despre cum poţi să-ţi urmezi pasiunile şi să şi câştigi ceva din asta.

A fi trainer nu e o treabă uşoară, mai ales dacă alegi să concepi tu singură training-ul cap-coadă (text, prezentare în Power Point, metode, susţinerea efectivă).

Eu am creat un training referitor la recrutarea şi selecţia voluntarilor, adresat membrilor mai multor organizaţii nonprofit. Un subiect care îmi e drag şi unul la care mă pricep (dacă ar fi o temă nouă pentru mine nu ştiu dacă m-aş apuca de aşa ceva, cel puţin nu încă, trebuie să mai capăt experienţă).

Materialul am început să-l concep cam cu 2 luni înainte de eveniment, seara şi în weekend, pe apucate (nu recomand 😀 ) şi am reuşit să îl trimit în timp util pentru verificare şi feedback. Uneori, aveam temerea că nu voi termina în deadline-ul pe care mi l-am autoimpus, mai mereu mi se întâmplă să las lucrurile aproape pe ultima sută de metri. În cazul de faţă, cu job full-time, copil, blog (blog mai rar decât mi-aş dori dar oricum) şi cu pretenţii să mai am şi un pic de timp pentru mine, măcar pentru 7 ore de somn pe noapte, un astfel de training e cam tot ce trebuie ca să o iei razna. Dar am avut răbdare, noroc cu abilităţile pe care mi le dezvoltă maternitatea :)) Şi încet, încet, am finalizat la un nivel bun, zic eu (întotdeauna am senzaţia că aş putea să fac lucrurile şi mai bine dar încerc să-mi stăpânesc perfecţionismul şi să fiu mulţumită de mine).

A durat 4 zile şi am avut 15 participanţi în sală

A început joia după prânz şi s-a încheiat duminica, tot la prânz. Am prezentat slide-urile pe care le pregătisem, i-am încurajat pe participanţi să expună cât mai mult din situaţiile prin care trec ei şi nevoile de dezvoltare pe care le au, să-şi spună părerile, am facilitat activităţi de team-building, jocuri de rol, dezbatere. În încheiere, debriefing – discuţii despre ce a fost bine şi ce ar trebui îmbunătăţit în privinţa training-ului. De logistică s-au ocupat colegii mei.

Am învăţat aspecte care sunt folositoare şi în viaţă, în general:

• cu cât lucrezi mai multe ore cu oameni direct, cu atât consumul psihic e mai greu de gestionat dacă nu ai exerciţiu. Şi chiar au fost participanţi cooperanţi, deschişi, nu dificili
• statul în picioare dă febră musculară 🙂 (evident, mai ales dacă eşti obişnuită să stai toată ziua pe scaun)
• sintetizarea informaţiei e utilă dar când ai de umplut mai multe ore/zile cu ceea ce spui, pe aceeaşi temă, îţi trebuie multă experienţă pe subiect, ca să poţi aduce adăugiri pe loc şi să nu devii redundantă
• timpul e o cheie a relaxării, dacă ştii să-l foloseşti. Având totul bine planificat şi nu foarte încărcat, îţi permiţi mici întârzieri, abateri, discuţii mai pe lângă subiect
• a ţine un training e comparabil cu a avea grijă de un copil (mai puţin partea cu spălatul copilului la fund :D) – implică să fii diplomată, vorbăreaţă, spontană, înţeleaptă, jucăuşă. În plus, training-ul e o metodă de educaţie deci un bun exerciţiu pentru ceea ce ai de făcut acasă cu micuţul
• umorul (de bună calitate) e un ingredient important
• jocul detensionează, destinde, deschide minţi şi suflete
• când ţi se oferă feedback pozitiv cu argumente clare, pentru munca pe care ai depus-o, pleci de la training mai uşoară
• când cei din jur îţi mulţumesc pentru ce le-ai împărtăşit şi pentru că ai intermediat un context în care s-au putut cunoaşte, parcă portocaliul e şi mai intens, ochii sclipesc şi inima se bucură
• echipa e preţioasă. În caz de probleme organizatorice, ca trainer nu poţi părăsi sala dar colegii îţi ţin spatele
• dacă eşti un bun profesionist şi un pasionat de oameni, poţi fi un excelent trainer. Dar dacă eşti şi un părinte implicat, toate capătă un sens şi mai profund

Autor

Oana Constantinescu

See author's posts