Categorie: Reflectez

Părinții români sunt stresa(n)ți?

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă bună care s-a mutat din țară, despre cât de relaxați sunt părinții din vestul Europei. Îmi povestea că în Bruxelles, un băiețel se urca pe barele din metrou. Tatăl lui, în loc să zbiere la el, îl ajuta să se cațere. La noi cum ar fi? Evident, n...

În spatele pozelor din social media

Ieri, mergând la țară, am văzut un lan de rapiță și l-am pus pe soț să oprească mașina. Evident, l-am rugat să-mi facă niște poze pentru Instagram și Facebook. Când m-am uitat apoi la ce a ieșit, pfff, dramă mare. Mi se vedea gușa, aveam niște linii în loc de ochi, iar părul î...

Modificările din învățământ: direcție fără sens

M-am jucat cu termenii polisemantici despre care învață fii-mea la clasa I. Dacă sensul ar fi unul bun, poate nu ar exista atâtea cadre didactice care nu sunt de acord cu modificările propuse de dna ministru. Zilele astea am citit multe păreri, majoritatea sunt contra. Am reflectat și eu, pr...

Arată-i că o apreciezi

Ăsta nu e un articol doar pentru bărbați. Cam toată lumea are cel puțin o femeie în viața sa, fie ea mamă, bunică, fată, nepoată, profă, șefă, iubită… Înțelegeți voi, nu are rost să continuu șirul 🙂 Ce vreau eu să zic, dragă cititorule, e că niciodată, dar niciodată...

Activități distractive în vacanță (indoor)

Zilele libere le fac bine elevilor, nu neg asta. Școala e dificilă, temele multe, opționalele de după ore sunt și ele obositoare. Cum vremea nu permite înca mult timp petrecut afară, iar gripa încă dă târcoale, copiii vor sta în casă. Însă tentația ecranelor e mare, o las și la TV...

2018 ca o călătorie

„Cum ai caracteriza într-un cuvânt anul ce tocmai trece?” De când am văzut la Florina întrebarea asta, mă tot gândesc cum aș rezuma totul. Mi-au venit în minte mai multe cuvinte dar cel care persistă e călătorie. Atât excursii de neuitat, cât și evoluție. Călătoriil...

Acele „nimicuri” care îmi schimbă starea în bine

Când dau prea multă importanță lucrurilor care merg prost, restul par nimicuri. Deși modul ăsta de a gândi nu mi-a adus beneficii, mă pierd deseori în detaliile sumbre ale frustrării. Însă zilele astea, mintea mea a luat efectiv o pauză. Corpul fiind departe de forma optimă, creie...

Viața de după demascarea lui Moș Crăciun

Azi vă scriu din postura lui Grinch. Da, ăla verde care cică are o problemă cu Crăciunul. Treaba cu adevărul despre Moșu’ e un fel de tabu, din câte observ în jurul meu. Eu o spun tare și fără rețineri: L-am demascat pe Moș Crăciun cu câteva luni înainte ca fii-mea să îm...

Ghidul bunelor maniere pentru mamele secolului 21

De aproape 7 ani sunt mama unui copil care mă provoacă zilnic. Crizele de furie s-au mai atenuat, încăpățânarea e tot acolo. E atât de dulce însă, că nu pot sta supărată pe ea. I-am spus-o și ei. Evident, profită de asta 😀 La temperamentul ei puternic, se adaugă oboseala mea, stre...

Semi-adultul de la 30 și ceva de ani

Eu nu mă văd adult. Nici acum la 34 de ani. Nu că aș fi fost vreodată copil, în sensul năzbâtios al cuvântului. Mereu (prea) rezervată, (auto) analitică, sceptică și totuși naivă. Cumva, am răzbătut până la vărsta asta. Până la vreo 28 de ani, am fost un fel de adolescent neîn...