Povestea Cătălinei, mama lui Andrei

Povestea Cătălinei, mama lui Andrei

Categorie:Interviuri

  Pe Cătălina am cunoscut-o cu peste un an şi jumătate în urmă şi mi-am dat seama din primele clipe că este o persoană plină de energie, care simte că are multe de dăruit celorlalţi. Are un băieţel de aproape 6 ani, cu nişte ochi superbi: Andrei. Copilul pe care, spune ea, şi l-a dorit enorm şi care, atunci când a apărut, a avut o grămadă de lucruri să o înveţe 🙂 Când vorbeşte despre Andrei, cuvintele nu sunt de ajuns pentru a exprima iubirea pe care i-o poartaa€¦”E o relaţie echilibrată, trecem prin fiecare etapă a dezvoltării, mai sunt şi supărări şi nervi,….numai că le facem faţă relaxaţi la toate. Am învăţat că RĂBDAREA este foarte importantă, că atunci când mă joc cu el timpul parcă stă în loc şi vreau să fac asta mereu. Am momente de nostalgie şi îmi doresc să fie din nou bebeluş că să-l mai pot zmotoci şi pupa mereu, acum el fiind un tânăr băieţel de aproape 6 ani…care-şi mai manifestă şi cere independenţa faţă de o mămica lipicîoasa :-)”

Cătălina este Doctor în psihologie (specializarea Neuropsihologie), psiholog clinician şi psihoterapeut în HipnozムClinicム& Terapie Ericksoniană. În timpul facultăţii a intrat în lumea resurselor umane, făcând recrutare şi selecţie, apoi a livrat multe training-uri, după care paşii au condus-o către coaching dar momentul nu era prielnic pentru o astfel de mişcare în drumul profesional aşa că s-a orientat către politici de resurse umane. Un domeniu care i-a adus satisfacţii financiare dar, pentru ea, nu avea acea sclipire care să o facă să rămână pe loc. Aşa că s-a întors la prima dragoste: în zona de recuperare neuropsihofiziologica, cognitivă şi afectivă de la copii până la adulţi şi seniori în zona de psihogeriatrie (boală care dă de furcă tot mai mult în România oamenilor în vârstă : Alzheimer). Acum lucrează la un institut de cercetare, precum şi într-o clinică unde întâlneşte zilnic mulţi copii pe care îi ajută. Şi face ceea ce îi place cel mai mult: îi ghidează pe oameni să se dezvolte psihic, folosind instrumente preluate din mai multe arii. Şi, pentru că, nu-i aşa , parcă mai rămâne un picuţ de timp, este Vicepreşedinte al unui ONG, în regim de voluntariat şi coordonează un proiect care se adresează copiilor instituţionalizaţi dintr-un centru din Bucureşti.
Şi, în ciuda faptului că e foarte ocupată, îşi găseşte câteva clipe şi să ofere sfaturi medicale atunci când cineva îi cere ajutorul 🙂 Ce mai rămâne de zis? Să tot întâlneşti persoane ca ea, cu care te simţi în siguranţă când ai o problemă 🙂
Când am întrebat-o ce i-ar recomanda unei mămici la început de drum mi-a spus că nu îi place să dea sfaturi de genul ăsta şi că „€œviata de părinte este văzând şi făcând, fiind atent la nevoile copilului şi la feedback-ul pe care ţi-l oferă zi de zi. Este important să fii alături de el, să-l echipezi cu aripile de care are nevoie că să zboare, să-l înveţi să zboare şi apoi să-l laşi să facă asta”.

Îmi închei „€œpledoaria” revenind la rolul ei de mamă, cu un citat care Cătălinei îi place foarte mult: €œStii tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumuseţe, să crezi în credinţa. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche.

RĂSPUNDE