Când mami e fericită… Şi când nu?

Când mami e fericită… Şi când nu?

„Când mami e fericită, eu sunt fluturaşul ei”, a dat ea aseară din gene înspre mine.

„Şi când nu sunt fericită, ce eşti?” Am întrebat-o eu, cu ochii mari şi uimire în voce.

„Când nu eşti fericită, sunt vampir şi zombie, ştii, din alea de care îmi plac mie” Oook…

Să lăsăm momentan la o parte faptul că e mare fan monştri de Halloween, nu pot înţelege fascinaţia ei dark dar presupun că atunci când va creşte, va fi pasionată de filme horror (eu personal nu pot să mă uit la aşa ceva dacă vreau să rămân cât de cât normală la cap şi să pot dormi). Deci, am avut un moment din ăla gură cască în care am realizat, printre rânduri, că mi-a confirmat ea însăşi, în felul ei, ceva ce am mai observat şi anterior: starea mea de spirit o influenţează enorm pe a copilului meu. Deci pe de o parte, eu mă străduiesc să nu o compar cu mine sau cu altcineva şi să o învăţ că emoţiile ei sunt în puterea ei de a şi le controla, iar pe de altă parte, BAM!, vine ea şi-mi dă în cap (de data asta doar metaforic vorbind) şi-mi răstoarnă planurile (n-ar fi prima oară, cu siguranţă nici ultima când face asta 😀 ). Pfuuui, toată schema logică iar nu mai are cap şi coadă, traseul trebuie reconfigurat. Am mai scris eu despre cât de important e echilibrul părintelui în relaţia cu copilul, dar şi cu el însuşi, am experimentat diverse situaţii, dar tot mi-e greu să integrez partea asta în care nici supărată nu mai apuc să fiu, că îi înec şi ei corăbiile.

Poza e din vara trecută, când era încântată că a ieşit pe stradă cu bentiţa fix cum şi-a pus-o ea, fără să intervin să o aranjez 🙂

Că am mereu impresia că pe undeva greşesc, e deja clar. Oricât de zen am încercat să fiu şi mi-a ieşit o zi, a doua iar am dat-o pe certuri. Până i se aliniază ei planetele din creieraş şi se prinde cum e cu fericirea care vine doar din propria minte (oricât i-ar spune-o Trollii, tot nu pricepe deocamdată), capul meu o să ajungă la un Big Bang de toată frumuseţea. Aşa că m-am pus din nou pe citit cărţi de parenting. Că deh, asta mă ţine pe linia de plutire şi-mi dă speranţa că nu e totul pierdut. Laura Markham îşi începe cartea Peaceful Parent, Happy Kids  (Părinţi liniştiţi, copii fericiţi) cu afirmaţia Parenting is hard (Este greu să creşti copii). Ştiu, vor comenta unele persoane „Mda, bine că ne bagă în cap terapeuţii că e dificil, ca să ne ducem la ei să ne rezolve”.  Fain, dar atunci de ce ne strângem în găşti de mame/părinţi/oameni care cresc şi educă omuleţi şi ne plângem de milă unul pe umărul celuilalt şi ne simţim mai bine atunci când aflăm că şi vecinului îi e greu cu copilul uneori?

Abia am început lectura cărţii şi îmi place deja: prima responsabilitate, în calitate de părinte, este să ne reglăm noi înşine propriile emoţii. Aşa cum am mai povestit, eu sunt varză la capitolul ăsta. Nici soţul meu nu stă prea bine. Nu am fost învăţaţi cu asta, ci doar cu ideea de a reprima ceea ce nu „se cade” sau contravine în societate (vorbesc de cazul meu).

Parenting isn’t about what our child does, but about how we respond. In fact, most of what we call parenting doesn’t take place between a parent and child, but within the parent. (Educaţia parentală nu este despre ce face copilul nostru, ci despre cum răspundem noi. De fapt, mare parte din ceea ce numim parenting nu are loc între un părinte şi un copil, ci în interiorul părintelui). Laura Markham

Apoi vorbeşte despre conectare, al doilea aspect foarte important şi, nu în ultimul rând, coaching (îndrumare), în detrimentul controlului.

Whether we’re aware of it or not, we give our child constant messages about feelings; implying either that they’re dangerous, or simply part of being human. (Indiferent dacă suntem conştienţi de asta sau nu, noi îi transmitem copilului nostru. încontinuu, mesaje despre sentimentele noastre; insinuând ori că sunt periculoase ori, pur şi simplu, parte din a fi om). Laura Markham

Recunosc, şi eu mai ridic o sprânceană câteodată la ideile americane despre cum să ne educăm copiii, mai ales că temperamentul balcanic ne caracterizează mai mult decât cel meditativo-contemplativo-buddhist. Dar hai să admitem că nu iese fum fără foc şi, în ultima perioadă, undeva în conştiinţa românilor s-a trezit nevoia de a fi mai blânzi, mai atenţi, mai conştienţi la acţiunile şi reacţiile noastre. PS: nu fac pe interesanta cu traducerile din engleză dar încă nu am cartea în limba română 😀

Eu sincer vreau să văd cum autoarea desluşeşte treaba asta cu a fi un părinte calm şi echilibrat. Deci ne întâlnim pe 13 mai la conferinţele Totul despre parentingCum să devii părintele blând de care are nevoie copilul tău şi Cum să creşti un copil inteligent emoţional.

Daar, până atunci, dacă aţi citit până aici, vă dau un premiu 🙂 Pe bune, am o surpriză care se lasă cu citit. E vorba de 4 cărţi, daţi click pe link-uri Cum să ne păstrăm copiii aproape, Dacă eu am reuşit poţi şi tu, Cartea bebeluşului: tot ceea ce trebuie să ştii despre copilul tău de la naştere şi până la doi ani, Cartea bebeluşului: alimentaţia bebeluşului de la naştere şi până la doi anipe care cei de la Totul despre mame le oferă cadou şi le livrează către 3 câştigători norocoşi, astfel:

  • Câştigătorul 1 le va primi pe toate 4
  • Câştigătorii 2 şi 3, în ordinea de pe tricou, îşi pot alege 2 dintre cele 4 cărţi

Mecanismul concursului: spuneţi-mi, printr-un comentariu mai jos, ce vă nelinişteşte cu privire la abilităţile voastre de parenting şi aţi vrea să dezvoltaţi/îmbunătăţiţi/învăţaţi? Eu voi trage la sorţi 3 câştigători, peste o săptămână, pe 30 aprilie.

Later edit: felicitări câştigătorilor Raluca, Anna şi Carmen! Mulţumesc tuturor pentru participare.

RĂSPUNDE

Fără comentarii.

  • avatar image

    Raluca Ene

    aprilie 24, 2017 Reply
    Bună! Eu sunt la început de drum în "meseria" asta de părinte :) și pfiu, am atâtea neliniști ca nici nu știu de care sa ma ocup mai întâi. Pe termen scurt prima mea grija e diversificarea pe care o vom începe peste o lună, și sper sa trecem cu bine de început :). Pe termen lung, temerea mea este dacă voi reuși sa ii ofer un model bun fetitei mele, dacă voi reuși sa o cresc astfel încât sa devina un adult bun, curajos și empatic. De asemenea, cred ca as dori uneori sa am mai multa răbdare, pentru a atinge acel echilibru, căci copiii ne percep noua părinților stările. Și știu ca dacă mie îmi e bine, și ei ii va fi bine. Mulțumim, zi plăcută!
    • avatar image

      Oana Constantinescu

      aprilie 25, 2017 Reply
      Da, cu siguranță dacă tu ești liniștită, asta o ajută și pe ea. Cu diversificarea va fi distractiv, o să vezi :)
  • avatar image

    Anna Georgescu

    aprilie 26, 2017 Reply
    Cât de frumos! ❤️
  • avatar image

    Carmen1988h

    aprilie 28, 2017 Reply
    Eu sunt genul de persoană pe repede-înainte. De când a apărut bebe în viața noastră, am început să mă mai calmez cât de cât. Încerc să iau lucrurile mai uşor şi să mă bucur de fiecare zi în parte. Dar răbdarea nu este punctul meu forte. :(
  • avatar image

    Adina

    aprilie 29, 2017 Reply
    Cat de dulce e domnisoara cu bentita! A mea a inceput sa se prinda cum sa o scoata si o arunca haaaat departe, cat poate ea! As vrea sa invat sa fiu mai rabdatoare in anumite situatii. Cand se mataie, cand nu vrea aia, nu vrea aia, cand ma pisca de 1000 de ori si ma doare, cand cand cand... sunt multe cand-uri.
  • avatar image

    Adrian

    aprilie 30, 2017 Reply
    Eu am două, două fete! Cu diferență de 8 ani între ele. Practic repetăm experiența de la prima. Am fost mai stresați la cea mare, dar a fost mult mai simplu. Cu cea mica, acum are 8 ani, e deranj mare. Foarte răsfățată, încăpățînată, de multe ori parcă gratuit, doar ca să irite. Cred că am intrat într-un cerc vicios! Bine, și noi suntem niște persoane mai impulsive. Nu am citit niciodată cărți de specialitate, nu că le-aș considera inutile, pur și simplu. Cred că mi-a plăcut întotdeauna să iau totul în piept așa "brut", experiență pură! O fi bine, o fi rău! I am in!
  • avatar image

    Oana Constantinescu

    aprilie 30, 2017 Reply
    Felicitări câștigătorilor Raluca, Anna și Carmen (dovada extragerii, în articol)! Vă trimit câte un mail. Mulțumesc tuturor pentru participare.