septembrie 14, 2021Am început grădinița cu doi copii
De astăzi sunt o mamă fericită care a început Grădinița cu doi copii. Trăiesc deci totul la dublu…și intens: emoții, plâns cu foc, revedere tot cu plâns dar și sughițuri, întrebat despre cum a fost azi și explicat pe urmă, că de fapt acolo e foooarte frumos și distractiv. Însă adormitul de seară e mai liniștitor..cu „vreau să merg mâine la Grădi” 🙂
Pregătirea
Ca niște părinți responsabili și grijulii, am început pregătirea cu vreo 2 săptamâni în urmă. De cea psihică vorbesc, că aici a fost de muncă mai mult. Am cumpărat cărți pentru copii care descriu prima zi la Grădi și pe urmă discutam despre ce scria în poveste, ne imaginam cum va fi și la noi în prima zi, cum vor dormi la Grădi, ce mâncare bună vor mânca. Făceam asta cam de 2-3 ori pe zi. Dar le plăcea. Cu 3 zile înainte de a începe Grădinița, spune-au amândoi că vor la Grădi. Apoi am cumpărat împreună haine noi pentru când stăm în clasă la Grădi, pijamale speciale doar pentru somnul de la Grădiniță, plastilină, carte de colorat, papuci de interior. Am pregătit împreună ghiozdanele cu 3 zile înainte, iar Ciprian chiar se plimba prin casă cu ghiozdanul lui spunând că el merge la Gradiniță deja…ce să mai, totul era ca la carte ca atunci când începi Grădinița cu 2 copii.
În realitate
Ei, nu prea ne-au ieșit socotelile cum voiam noi. Căci Ștefan tușea de mama focului și pe măsură ce weekend-ul se încheia, îmi era tot mai clar că nu vom începe Grădinița cu 2 copii, ci doar cu unul.
Așa că în prima zi, iată-mă prezentă cu Ciprian în brațe la poarta Grădiniței la ora transmisă. M-am așezat la o coadă „ca la carne” de nici nu știam pentru ce stau sau dacă stau unde trebuie. Dar am rămas. Între timp, cât înaintam, tot erau lângă noi copii care ba plângeau, ba le era frig, erau câțiva și bucuroși că se revăd cu Doamnele (prea puțini!), așa că puțin a durat să înceapă și „al meu” să spună că „vreau acasă”, „mami de ce stăm aici”…până am ajuns și la „mami, nu vreau la Grădi”. Și de aici să te ții cu explicațiile. Dar, spre marea mea mândrie am rămas calmă și fermă, i-am răspuns cald că de fiecare dată l-am auzit, dar tot vom rămâne la coadă pentru că azi începe Grădinița pentru toți copiii sanătoși ca el, și trebuie să meargă la Grădi. Și repetam același lucru de fiecare dată când spunea că vrea acasă. Adică de vreo 6-7 ori.
Când am ajuns în față eram cam debusolată pentru că nu îi cunoșteam Doamnele Educatoare, dar am identificat-o repede pe Doamna Cecilia în rândul de Educatoare adunate să-și primească copiii și i l-am dat….cu greu, căci se prinsese de gâtul meu, plângea și nu voia să-mi dea drumul deloc. Am trăit acea scenă în care copilul urlă din toți rărunchii, strigă „mamiiii, nu vreaaaau”, de ți se rupe inima în bucăți…dar având experiența primului copil, nu m-am lăsat copleșită, ci i-am desfăcut calmă mâinile de după gâtul meu și i l-am pus Educatoarei în brațe. Pe urmă Educatoarea s-a întos repede să-mi spună că va fi bine, să nu-mi fac griji, se va liniști și mă ține la curent daca „e ceva”. Dar n-am avut nici un dubiu că va fi „ceva” pe parcursul zilei, și așa a fost.
După masă eram la poartă alături de alte zeci de părinți să ne luăm copiii înapoi și să-i îmbărbătăm că mâine va fi mai bine Era si Ștefan cu mine, care a suferit toată ziua de dorul lui Ciprian. Când mă vedea prin casă, în pauză de la serviciu, îmi spunea: „Mami, ce face Cipi? Mi-e dor de el. Oare mănâncă fructul acum? Dar ce o să mănânce, că el nu mănâncă mere”. Mi-era așa de drag cum își făcea el griji pentru frățiorul lui. Și mai că plângea că mâine vrea și el la Grădi. Reușisem să mă programez cu el la medic pe seară să vedem care-i treaba cu tusea aia seacă a lui.
Dar până la controlul lui Ștefan, am stat la rând după Ciprian. Era vesel când a ieșit cu Doamna Educatoare de mână, zâmbitor. Și când l-am luat în brațe s-a schimbat brusc la față și primul lucru pe care l-a spus a fost ” Nu mai vreau la Grădi” 🙂 Sincer, am izbucnit în râs. Pentru că mă așteptam. I-am multumit Doamnei care mi-a zis numai de bine de el: că a mâncat, că a adormit repede, că e cuminte..și am plecat să vorbim.
Dezbaterea după prima zi de Grădi
Am mers cu amândoi copiii pe o stradă ferită de lume și ne-am plimbat în liniște. L-am rugat pe Ciprian să ne povestească ce a mâncat, cu ce copii a vorbit, ce a colorat el pe fișa lui…Ștefan a fost de mare ajutor, căci tot ce spunea Ciprian, el confirma. ex: „și eu mănânc mere la ora 10.00”, „și pătuțul meu e mic, ca de pitic”..etc
Plimbarea a fost de folos căci până am intrat în casă, Ciprian era chiar încântat de prima lui zi la Grădi și a spus că vrea și mâine. În timp ce Ștefan era supărat că el nu merge nici mâine și Ciprian merge deja de 2 ori. Of…altă dilemă acum. Căci așa e când ești mamă care a început Grădinița cu 2 copii, fiecare are dilema lui. Pe care eu trebuie să o rezolv.
Final de zi
Seara am aflat că Ștefan are rinită alergică la ambrozie. Deși știam de anul trecut că e alergic, anul acesta simptomele au fost mult mai dure. Tusea seacă ce-l trezea noaptea din somn nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi de la alergie (adică nu așa de mic, la 5 ani!) ci că sigur e un început de răceală și că va „rupe” la un moment dat. Însă m-am înșelat. Copilul poate merge la Grădi, însă vreo 3 zile va tuși în capul tuturor până își va face tratamentul efectul.
Și ce bucurie pe ei că mâine merg la Grădiniță amândoi. Alergau pe terasă ca pe terenul de fotbal, am făcut iar ghiozdanul și pentru Ștefan, am citit împreună meniul pentru mâine, și-au imaginat ei ce bună va fi supa de crutoane de a doua zi și ce gustoasă e plăcinta cu mere de la gustarea de după somn. Era o încântare să îi vezi așa de veseli și fericiți. Și eu eram super încântată de întorsura zilei și că de mâine chiar voi fi o mamă care începe Grădinița cu doi copii.
Doar Domnul Soț era puțin abătut, pentru că vestea alergiei ne-a făcut să discutăm iar despre orice putem face pentru a-i diminua lui Ștefan disconfortul dat de ea și căutat noi soluții.
A doua zi a fost rândul lui tati să îi ducă pe copii la Grădiniță. Așa că a fost un mândru tătic care început grădinița cu 2 copii. Și culmea, Ciprian a fost vesel, iar Ștefan cam îngândurat. Sunt curioasă cum vor evolua lucrurile în zilele ce vin: fiecare ce părere are despre clasa lui, colegi și activități, despre Doamne.
La voi cum a fost prima zi de Grădiniță? Ce impresie au copiii despre prima zi de Grădi?
***
Articolul Gabrielei mi-a adus aminte de cum a fost pentru Lidia începutul grădiniței https://mamicaactiva.com/fara-lacrimi-in-primele-zile-de-gradinita/ și jocurile terapeutice pe care le-am folosit în perioada respectivă https://mamicaactiva.com/jocuri-cu-mami-pentru-adaptarea-la-gradinita/
Autor
RĂSPUNDE