Cum își dezvoltă copiii autodisciplina și stima de sine (partea a II-a)

Dacă în prima parte a articolului despre conferința dr Laura Markham la București, am abordat subiectul din prisma înțelegerii emoțiilor, a autoreglării și a rezilienței, acum continuu cu stabilirea cu empatie a limitelor și sprijinirea copilului în a avea o stimă de sine ridicată.

Responsabilizarea copilului implică stabilirea de limite, cu blândețe și oferind explicații. De exemplu, dacă un copil mic este la locul de joacă și aruncă, în mod repetat, nisip spre ochii altui copil, ceea ce e recomandat să facem, dacă nu vrea să se oprească, este să îl luăm de acolo, fără țipete sau reproșuri. Apoi îi spunem că îl înțelegem că voia să se joace dar (apelând la empatia față de celălalt copil) ochișorii lui X ar zice că îi doare dacă ar putea să vorbească. După ce s-a liniștit, îi putem sugera o altă variantă (de ex, să arunce cu nisip într-un loc unde nu sunt copii).

sursă foto

Pașii pentru stabilirea limitelor

  1. Acceptă emoțiile și dorințele
  2. Impune limita
  3. Prezintă alternative

Câteva indicații utile pentru părinți:

  • Evită luptele de putere
  • Îndeplinește-i o dorință în imaginație (ai mânca un frigider plin cu înghețată, așa-i?)
  • Identificați soluții convenabile atât pentru tine cât și pentru copil
  • Oferă-i controlul atunci când se poate (cu ce vrei să te îmbraci azi?) și asumă-ți că alegerea lui va fi varianta finală (dacă va opta pentru un tutu cu cizme de ploaie, asta e! 🙂 )

Cum își dezvoltă copiii autodisciplina

  1. Părinții impun limite
  2. Copilul alege să coopereze, deși nu agrează limita
  3. Copilul renunță la ceva ce își dorește pentru ceva ce-și dorește mai mult relația cu părintele
  4. Copilul își consolidează autodisciplina de fiecare dată când alege să respecte o limită

Stima de sine

Stima de sine se stabilizează în jurul vârstei de 12 ani, poate și mai târziu. E strâns corelată cu inteligența emoțională dar și cu modul în care părinții (sau cei care i-au crescut pe copii) au reacționat la reușitele și eșecurile lor de până atunci.

Copiii își dezvoltă stima de sine atunci când:

  1. Se simt întru totul acceptați
  2. Au convingerea că părinții îi adoră, îi apreciază și se bucură de ei
  3. Se simt capabili să-și îndeplinească nevoile
  4. Se simt puternici și competenți

Laura Markham a explicat că există 4 tipologii principale de stiluri parentale, în funcție de relația dintre așteptările pe care le au față de copil și sprijinul pe care îl oferă:

  • neimplicat (evident, nici sprijin nici așteptări)
  • permisiv (suport cât carul, dar așteptări reduse)
  • strict sau autoritar (așteptările până la cer, dar sprijinul foarte puțin)
  • empatic (stabilește limite cu empatie, oferă sprijin și își reglează așteptările conform cu asta). Bineînțeles, e stilul parental la care e de dorit să ajungem.

sursă foto

Stima de sine înseamnă automat un nivel mai ridicat al inteligenței emoționale deoarece copiii cu un coeficient EQ mai mare pot:

  1. să se liniștească singuri (și, probabil, mai rapid, aș zice eu) 
  2. să se automotiveze
  3. să își regleze emoțiile și deci să își controleze comportamentul
  4. și, pentru că trăim într-o societate, să îi înțeleagă mai bine pe ceilalți.

Stima de sine aduce cu ea ceea ce Laura Markham a numit „măiestrie”, adică reușita atât pe plan personal cât și profesional, fericirea rezultată din realizarea de sine, conectarea cu ceilalți și dezvoltarea darurilor unice pe care le avem fiecare și pe care le împărtășim cu cei din jur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s