Cum își dezvoltă copiii autodisciplina și stima de sine (partea I)

Când le spunem copiilor că nu pot face nimic legat de răul care li se întâmplă sau pe care îl observă, se închid în ei. Dar când le dăm șansa să găsească singuri soluții, ei cresc în interiorul lor. Cam despre asta vorbea Laura Markham în momentul în care am intrat în sala cu candelabre de la Rin Grand Hotel. Pentru că a fost o zi lungă, în care mi-am notat mult și am tot pozat slide-uri, voi încerca să structurez informația în două postări, ca să fie mai ușor de parcurs.

Disclaimer: Tot ce scriu mai jos este tradus de mine din prelegerea susținută de Laura Markham sau preluat din prezentarea în PowerPoint a conferinței, deci nu voi repeta autorul și nu voi folosi ghilimele, pentru a evita redundanța. Vă rog să mă scuzați dacă e ceva interpretat pe lângă, m-aș bucura chiar să îmi atrageți atenția în caz că am reținut greșit.

Autodisciplina și stima de sine sunt idisolubil legate de capacitate de gestionare a emoțiilor, autocontrolul și reziliența, așa că încep cu ele.

Emoțiile

Când copiii se împrietenesc cu propriile emoții, atunci le pot controla. Când înțeleg ce simt, își pot regla emoțiile.

Valabil și pentru adulți, deoarece părinții le sunt copiilor exemplu și coach.

Sfaturi pentru părinți:

  • Pentru emoțiile negative puternice, crează-ți un buton de pauză (oprește-te, retrage-te și respiră) 
  • Nu acționa sub influența furiei!
  • Nu o lua personal, nu te ataca.
  • Verifică-ți prioritățile! Dacă nu e absolut urgent să îi faci baie copilului, e ok să mai aștepți puțin. Senzația de urgență activează în creier panica, mecanismul fight, flight or freeze. În cazul în care nu e ceva de viață și de moarte, încearcă să nu-l activezi pentru a evita o reacție urâtă.

Poți construi un creier mai bun, doar pe baza a ceea ce faci atunci când ești supărat(ă).

Științific vorbind, materia noastră cenușie își tot modifică sinapsele de-a lungul vieții. Astfel, poate fi programată pentru reacții în diverse cazuri. Instrumente la îndemână: meditația, gândul că avem o baghetă magică care ne relaxează, etc.

sursa foto

Plânsul este bun, face parte din metodele de descărcare a tensiunii psihice, alături de râs. Când nu mai e vreme de gâdilat și glumit pentru a activa râsul, crizele de plâns sunt, pentru copii, soluția cea mai la îndemână.

Plânsul este vindecător, ajută la reducerea anxietății, atâta timp cât copilul este ținut în brațe, nu este pedepsit, iar părintele este calm, are o atitudine deschisă.

Joaca, timpul special 1 la 1 și, deci, conectarea reprezintă mentenanța preventivă, în preîmtâmpinarea momentelor tensionate. Astfel organismul secretă oxitocină și dizolvă anxietatea, creierul învață și are o mai bună capacitate de a procesa dificultățile emoționale.

Time in este alternativa pentru time-out. Atunci când copilul are un comportament care ni se pare neadecvat, în loc să fie trimis într-un colț să se gândească la ce a făcut, este de preferat să ne retragem împreună cu el, să luăm o pauză împreună, pentru a ne liniști. Abia apoi, când suntem calmi, putem discuta despre ce s-a întâmplat.

Atașamentul securizant contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale. Acesta se poate obține atunci când părinții (sau cei care au grijă de copil) sunt receptivi.

Copiii invață să se liniștească singuri atunci când sunt liniștiți de către noi, nu dacă sunt lăsați să plângă singuri.

Ghiozdanul cu emoții – când copilul își întâlnește părinții seara, după o zi plină, ghiozdanul cu emoții dă pe dinafară, se descarcă atunci când (și mai ales cu cine) se simte cel mai în siguranță.

Empatia

Emoțiile celorlalți nu mă sperie. Le observ, le validez dar nu mă identific cu ele.

Pe copii îi putem învăța despre empatie discutând diverse situații (prin care au trecut ei înșiși sau pe care le-au observat în jurul lor), dezbătând cum credem că s-au simțit ceilalți.

Instrumente pentru părinți în loc de pedeapsă sau clasicul „sa-ți fie rușine!”

  1. Descrie problema
  2. Ascultă perspectiva copilului
  3. Acceptă-i emoțiile
  4. Concentrează-te asupra soluțiilor
  5. Dă-i copilului posibilitatea de a le repara

Știați că disciplinarea fizică reduce IQ-ul (cu 10%), capacitatea de concentrare (cu 5%), capacitatea de autoreglare (cu 17%) și capacitatea de empatie (cu 19%)? Laura Markham ne-a prezentat rezultatele unui astfel de studiu realizat pe copii care au fost loviți o dată pe lună timp de 3 ani.

De ce sunt copiii neascultători?

  1. Le este teamă, se simt răniți, neputincioși sau frustrați
  2. Doresc ceva și nu le pasă dacă părintele le spune Nu deoarece nu sunt conectați cu acesta
  3. Mai au de învățat, iar cortexul lor frontal este încă în creștere

sursa foto

Când copiii refuză să coopereze, problema este adesea acea încărcătură emoțională.

Reziliența

Emoțiile nu sunt periculoase, le pot face față.

Un adult sănătos și echilibrat din punct de vedere emoțional, are posibilitatea de a nu-și înăbuși emoțiile dar de a și le autoregla în așa fel încât să nu acționeze sub impulsul de moment al lor. E clar că în viață nu vom obține tot ceea ce vrem, important e să învățăm cu toții cum să ne gestionăm dezamăgirile, frustrările, trăirile negative, inerente de altfel și să ne dăm voie să ne plângem pierderile. Altfel, acestea se acumulează, se adâncesc și ies la iveală mai târziu.

E dificil să treci peste o emoție până ce nu o onorează cineva (Laura Markham s-a dat exemplu pe ea însăși când s-a confruntat cu moartea cuiva drag și nu a putut să se descarce prin plâns decât în prezența surorii ei).

Copiii nu au abilitatea de a se autocontrola până aproape de adolescență . La 6 ani, creierul își reface circuitele (mi-e clar acum de ce la 4-5 ani faptul că s-a spart balonul e o mare tragedie :)) ) Rolul nostru e să îi îndrumăm în a-și exprima nevoile fără să fie agresivi și fără să devină dependenți de elemente care le înăbușe emoțiile (dulciuri, jucării noi în fiecare zi, calculator/tabletă, etc.).

Autodisciplina este esențială pentru atingerea obiectivelor proprii și obținerea succesului profesional și personal.

Inteligența emoțională înseamnă 3 lucruri, interconectate:

  1. Îți înțelegi propriile emoții
  2. Ai capacitatea de a-ți regla propriile emoții și anxietatea și, astfel, comportamentul
  3. Înțelegi emoțiile celorlalți

În a doua parte, voi scrie despre stabilirea limitelor, autodisciplină și conexiunea lor cu stima de sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s