Vacanță în Grecia, cu copilul

Șiiii ne-am întors. O să fac un rezumat cu chestii care mi se par util de împărtășit pentru că și eu, cu câteva zile înainte de plecare, m-am uitat pe alte blog-uri, pentru a vedea experiențele altor părinți cu copii.

IMG_20160622_175059

Capitolul 1. Alegerea vacanței și pregătirile

Pentru că nu mai fuseserăm în Grecia, a durat ceva până să ne hotărâm ce și cum. Am început cu căutările de prin decembrie-ianuarie fiindcă voiam neapărat early-booking. Până la urmă, pachetul de călătorie l-am luat la sfârșit de ianuarie de la o agenție cunoscută (nu scriu aici cum se cheamă ca să nu ziceți că postarea e pentru a face reclamă), am căutat pe net păreri despre cele câteva variante fezabile (situate în jurul bugetului), am ales una în Zakynthos și am plătit, inițial, 60% din totalul pachetului turistic, și în mai, restul. Am avut inclus: avion charter (2 adulți și un copil), transport la & de la aeroport, cazare 7 nopți cu demipensiune. Am optat și pentru o asigurare storno care o includea și pe cea clasică, de sănătate, pentru a putea primi banii înapoi în caz că nu mai puteam pleca. Slavă Domnului, nu a fost nevoie să apelăm la ea 🙂

Episodul „pașaportul” a fost cu un pic de adrenalină pentru că, din lipsă de timp și altele, nu m-am informat din timp și am aflat târziu că celor mici le trebuie pașaport în străinătate. Noi aveam plecarea pe 20.06 iar pe 2.06 ne-am înființat la Direcția pașapoarte, pentru unul simplu (pe 16.06 a fost gata, am obținut păsuire de la agenția de turism să le trimit scan-ul după document cu doar 4 zile înainte). Acolo, coadă, dar o coadă din aia, de te uiți ca tâmpul și te întrebi dacă n-o să ți se închidă ghișeul în față când ajungi acolo. Dacă mai ajungi și nu leșini între timp. Asta era în sectorul 6, la prânz, în plină stradă și în plin soare. Ok, ce să facem? Ne-am dus la Pipera unde am dat de o coadă și mai mare dar măcar mai multe ghișee și nu stăteam în caniculă. În total, „distracția” a durat vreo 3 ore. Lejer, ați spune 🙂 Mda, mă uitam la părinți cu bebeluși de câteva luni stând la coadă și mă întrebam de unde le-a venit autorităților ideea asta cu pașaport separat pentru copil și de ce nu se găsește o soluție mai bună. Oh, well….am depășit momentul.

Cu 3 zile înainte de plecare, vineri după-amiaza, am avut o surpriză de la agenția de turism. Am primit un mail prin care eram întrebată dacă sunt de acord să ni se facă un upgrade la cazare: de la 3* la un hotel de 5* într-o altă stațiune, dar tot pe insulă. Mi-a căzut falca și, la sfatul unei colege mai pragmatice, am întrebat de ce. Mi s-a răspuns că s-a eliberat o cameră în ultimul moment și, pentru a nu pierde garanția pe care au dat-o acolo, trebuie să ocupe locul. Așa că am zis DA 🙂

Capitolul 2. Plecarea

După câteva tonuri ridicate, în ajunul plecării, cu soțul care susținea că am pus prea multe haine în bagajul meu și al Lidiei și e prea greu (din cele 20 de kg, s-a dovedit că avea doar aprox 12…), ne-am pregătit psihic pentru ne trezi la 4:30 dimineața, am „echipat-o” pe Lidia cu niște pastiluțe homeopate împotriva răului de mișcare (care se iau începând cu cel puțin 15 de ore înainte de călătorie, pentru a avea efect), just in case și ne-am culcat. Trezirea ei a fost foarte grea, coada din aeroport, o amintire nu prea drăguță, dar am trecut și peste asta. Primul ei zbor cu avionul a fost foarte ok, i-a plăcut. Doar la coborâre s-a plâns de dureri de urechi (în avion, copiii mai mici decât ea plângeau) și i-am dat să mestece un pic de gumă, urmărind mereu să o aibă în continuare în gură. Am aterizat, am aplaudat pilotul și ne-am așezat confortabil în autobuzul care ne ducea la hotel. Nu înainte de a avea surpriza plăcută de a-mi vedea o fostă colegă de facultate, cu bebe în burtică, alături de soțul ei. Urmau să se cazeze în aceeași stațiune, yeeei 🙂

Capitolul 3. Cum a fost  în Zakynthos

Cazarea

Hotelul s-a dovedit a fi cam de 4* + din punctul meu de vedere (la mare, unde e nisip nici nu poți avea parte de super-lux), foarte curat (la fel și stațiunea), oamenii plini de zâmbete la tot pasul, parchet în cameră, aer condiționat doar când închideai ușile de la balcon (noi n-am știut detaliul ăsta și am crezut că e stricat :D, dar nefiind amatori de AC, nu ne-am stresat prea tare). Piscina a fost o mare bucurie pentru Lidia, care anul trecut avea o frică de apă de te rugai de ea în lacrimi și nu voia să intre. Așa că bălăceala a atins cote maxime 🙂

Mâncarea

Masa de diminineață și de seară, bufet suedez. Sinceră să fiu, puteți să ziceți că sunt fițoasă, dar mâncarea grecească nu m-a dat pe spate. Marea dezamăgire: supele. Eu am obișnuit-o pe Lidia cu supă zilnic, acolo a trebuit să renunțăm la obiceiul ăsta pentru că supele lor au un gust incredibil de asemănător cu supele noastre la plic, deci mai mult ca sigur, așa și erau. Am mâncat de vreo 2 ori, apoi am renunțat și m-am hrănit cu gândul la o ciorbiță românească :)) . Souflaki (frigărui) au fost bune, gyros avea carnea cam grasă, tzatziki și salata de vinete gustoase, roșiile și castraveții se aseamănă cu cele din supermarket de la noi, brânza lor feta bună dar cam sărată. Măslinele, o daaa, kalamata ne plac sub orice formă. Fructe (pepene în special), salate de fructe am mâncat la greu. Soțul meu a fost încântat de felul în care gătesc ei carnea de miel. Lidia s-a delectat cu pizza (oriunde merge, trebuie să bifeze, măcar o dată, pizza…după ea, ar fi zilnic 🙂 ) Mousaka nu am apucat să mănânc, am auzit că e bună. Nici cu fructele de mare nu m-am destrăbălat, decât într-o seară, cu scoici, după care Lidiei i-a fost rău toată noaptea. Cred că se adunaseră mai multe peste ficatul ei, mai ales oboseala și soarele puternic. În concluzie, o mâncare destul de grea, dacă mă întrebați pe mine. După 8 zile acolo, mi-era dor de păpica de acasă.

Cum ne-am simțit

Una peste alta, entuziasmați 🙂 Cu o umbră de tristețe pentru serviciile România (mai ales că eu am studiat turismul la facultate), pot să spun că grecii ne dau clasă. Big time! A meritat din plin și nu regret nicio clipă eforturile financiare pe care le-am făcut. Grecii sunt relaxați, senini, veseli, mereu în căutare de clienți (uneori au un stil puțin pushy dar nu ne-au deranjat) și de a-și satisface clienții.

Ce medicamente am folosit

Nimic notabil, pastile homeopate pentru a preîntâmpina răul de avion (i-am dat doar la plecare, la întoarcere, deși au fost turbulențe, Lidia a dormit), niște probiotice și ceva de burtică după noaptea în care a „dat la boboci”, o cremă pentru calmarea bubițelor (erau ceva țânțari pe acolo și cred că a avut și o urticarie) iar pentru mine, o cremă pentru pielea iritată de soare (deh, n-am fost prea cuminte 🙂 ). Mai aveam cu mine antitermice, plasturi, clasicele Baneocin și Betadine, apă termală, un homeopat în caz de răceală și pentru mine niște pastile pentru ameliorarea durerilor de cap (am folosit doar la întoarcere, după zborul cu turbulențe).

Ce am vizitat

În Laganas, stațiunea în care am fost cazați, plaja cu cuiburi de țestoase e un obiectiv turistic (ele sunt marcate dar nu se pot vedea pentru că ouăle sunt acoperite de nisip, specia de țestoase Carreta Carreta fiind una protejată) și insulița Cameo, unde ajungi traversând un pod pitoresc.

received_297905483879393

Din Laganas, se pot face excursii cu vaporul sau șalupa la Keri Islands, unde cei de acolo promit că vei vedea țestoase înotând. Noi nu am fost pentru că am plătit o croazieră cu vaporul „de pirați”, organizată de agenție, cu plecare din portul Zante (localitatea Zakynthos).

IMG-20160623-WA0024

În afară de valurile mari care bălăngăneau totul de am fost aproape de un atac de panică și curenții marini buclucași care m-au făcut să mă „împrietenesc” mai îndeaproape decât mi-aș fi dorit cu WC-ul de pe vapor, excursia a fost minunată. Am văzut Blue Caves (niște grote formate, probabil, prin eroziunea mării albastre în stâncă), epava corabiei de pirați de pe plaja Navagio și am intrat puțin în apa cu miros de sulf la ultima oprire pentru bălăceală pe care a facut-o vaporul.

IMG-20160623-WA0015

A fost prima mea intrare într-o apă căreia nu-i simțeam fundul cu picioarele. Aveam și eu și Lidia veste de salvare pe noi dar m-am panicat nițel când mi-am dat seama că eu chiar trebuie să înot, și doar cu o mână (cu cealaltă țineam copilul) ca să nu mă îndepărtez de scara lansată în apă de mateloți (eu nu prea știu să înot, pluta o fac bine însă 🙂 ). A fost o bălăceală scurtă dar intensă 🙂 Tot pe vas, „pirații” au încins un Sirtaki (dansul lor tradițional).

În Zante, capitala Zakynthos, am vizitat Biserica Agios Dionysos (sfântul Dionisie e protectorul insulei) și am urcat toți 3 dealul Bohali, pe un soare dogoritor, până la ruinele Castelului Venețian, o alegere pe care ne felicităm că am făcut-o pentru că de sus, dintre creneluri, se întinde în fața ochilor un peisaj absolut superb, în care apa de un albastru intens se îmbrățișează cu golful și cu cerul.

În rest, distracția soțului meu și a Lidiei au fost speciile variate de șopârlițe, broscuțe și gândacei, pe care le-au explorat în jurul hotelului, pe noapte și pe zi. Plus jucăriile țestoase, de care ne loveam la tot pasul, prin magazinele de suveniruri și care au fost prilej de ceva supărări (pentru că nu puteam să-i cumpărăm tot ce voia ea). Distracția mea a fost o seară grecească la o tavernă de pe plajă, lângă hotel, cu cocktail, Sirtaki (am învățat și eu, în sfârșit, pașii), artificii și voie bună.

Acum înțeleg de ce grecii trăiesc doar din turism, asta e viața lor. Fără turiști, insula Zakynthos cea aridă, nu ar avea niciun farmec.

13482990_299775037025771_4101652931402577029_o

Pozele sunt toate din arhiva noastră personală, majoritatea făcute de soțul meu, cu măiestria-i caracteristică 🙂

15 comentarii

  1. Ar fi fost bine sa spui si cu ce agentie ati fost. In acest fel prietenii si chiar necunoscutii care vor ajunge la acest articol vor stii ce sa aleaga, nu vor face greseli si se vor bucura de vacanta.

    Apreciază

  2. Si turisti romani? Imi imaginez ca sunt destui pe acolo,nu?
    Ti-am simtit dezamagirea legata de mancare, ca doar mancarea e mare parte din experienta unui loc.
    Noi o sa fim peste 2 zile pe litoralul romanesc. Am zis ca e cazul sa vada si ai mei marea Neagra, eu n-am mai fost de aproape 20 de ani, nu stiu la ce sa ma astept :).

    Apreciază

  3. Hmm, nu știu exact dar ajunge peste burtă destul de repede, sper să nu confund. Oricum, lin ca la Mamaia nu e nicăieri 🙂 Ce mi-a mai plăcut în Grecia, comparativ cu România: lipsa valurilor la țărm! Sau, mă rog, atât de mici, aproape insesizabile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s