Ne jucăm sau învățăm?

playing_children_04

A decline of empathy and a rise in narcissism are exactly what we would expect to see in children who have little opportunity to play socially. Children can’t learn these social skills and values in school, because school is an authoritarian, not a democratic setting. School fosters competition, not co-operation; and children there are not free to quit when others fail to respect their needs and wishes.

Astăzi, pe un grup, s-a vehiculat un articol. Este lunguț, dar merită citit și reflectat cu toată ființa noastră asupra lui. Mai ales că ieri am citit ceva ce m-a dezgustat: parlamentarii s-au gândit ei așa, ce să mai scornească. Și au zis: „ooo, vacanța de vară prea stă bine la locul ei, hai să o scoatem!” Cică pentru a veni în întâmpinarea nevoilor părinților care și așa au concediul scurt. Eu în viața mea nu am auzit părinte să se plângă de faptul că ai săi copii sunt în vacanța de vară. Or fi câțiva dar nu-i știu eu. Nu mai zic de profesori care se bucură și ei de o lună –  o lună și jumătate de repaos. Da, sunt de acord, dacă nu ai unde să îți duci copiii, e o treabă dificilă. Dar de la asta până la a intenționa să faci obligatorie o școală de vară, e absurd. Din punctul meu de vedere, cam tot ce e obligatoriu în sistemul de învățământ formal în ziua de azi, e gândit și făcut prost.  E la pământ. Depășit. De exemplu, clasa 0…Unii pretind calcule cu o necunoscută de la copiii de 6-7 ani pentru că…nu știu, așa o fi curriculum-ul? Cunosc și învățători pasionați care sparg barierele impuse de programă (!) și aduc în clasă…jocul. Această activitate care ar trebui să facă parte într-un procent mare din orele destinate învățării. În ultima vreme au apărut multe cluburi de joacă și interacțiune pentru copii. Asta nu poate decât să mă bucure. Dar oare câți ani și câte guvernări trebuie să așteptăm până să apară în România inițiative precum Sudbury Valley School, o „școală” (termen total impropriu pentru ce înseamnă școală în accepțiunea noastră) în care elevi între 4 și 19 ani își aleg ce activități vor, cu condiția să respecte un regulament de ordine interioară, de bun simț de altfel. Până la o anumită vârstă, copiii învață cel mai bine și cel mai profund prin joc, prin experimentare. Apoi își descoperă pasiuni. Și, teoretic, învață pentru a și le urma. Pentru învățământul românesc ar fi de neconceput ca elevii să-și alegă integral materiile, nu? Să învețe copii de vârste diferite în aceeași clasă. Și așa mai departe. Eu însă la asta visez. Și sper ca această frumoasă imagine, a unui centru „for self-directed play and exploration” să nu fie așa departe de a fi pusă în practică, totuși. Playing is learning, guys! Cine mai e cu mine? 🙂

2 comentarii

  1. Mie imi place joaca…si nu mi-a placut experienta mea in sistemul de invatamant (pe care l-am urmat, totusi pana la cel mai inalt nivel). Se propun deja scoli de vara in care sa se invete prin joc? In Romania?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s